SPARE
Nu am citit cartea și probabil nici nu o voi citi (am deja un raft întreg pregătit cu cărțile pe care îmi doream sa le citesc pana în vara și înaintez destul de greu), dar am citit și ascultat ceva recenzii in urma cărora mi-am intarit din nou convingerea pe care mi-am format-o și eu de-a lungul anilor de părințeală, despre cât de importanta este dragostea, afecțiunea exprimata prin gesturi (si nu numai prin cuvinte), înțelegerea și prezenta fizica alături de un copil. Nu vreau sa vorbesc aici despre vreo familie regala, despre regulile, drepturile si avantajele astea ale întâiului născut, pe care nu le aprob si nici nu le contest, nu-i treaba mea, doar ca pe mine cartea m-a dus cu gandul direct în mijlocul unei familii obișnuite în care cel de-al doilea copil se naște automat cu acest handicap, al unei gelozii, al unei tendințe de a copia, de a fi cel puțin "la fel de bun" ca fratele/sora mai mare. Cred ca da, depinde totuși de câțiva factori: dacă sunt 2 frati sau 2 surori
