Cum ne imbogatim noi vocabularul?
Daca ma urmatiti de ceva timp, stiti deja ca sunt preocupata in mod deosebit ca fetele mele, nascute si crescute intr-o tara straina, sa invete, sa cunoasca si sa stapaneasca limba materna ca si cum am locui si am studia in Romania. Poate ca e un lucru de neinteles pentru unii (am scris aici de ce vreau sa cresc copii romani intr-o tara straina), poate parea un pic bizar si de asemenea complicat, dar cu materialele potrivite, cateva idei culese de pe ici-colo, si un pic de organizare, chiar se poate.
Asadar, pornind de la cartea care apare in imaginea de mai sus, peste care am dat absolut intamplator, acum cativa ani, in timp ce faceam comanda mea regulata de carti in limba romana pentru fete, m-am hotarat ca trebuie sa fac ceva in asa fel incat ele sa fie si mai mult expuse la proverbe, expresii si cuvinte in limba romana.
Va las aici si cateva pagini din interior ca sa va convingeti daca merita sau nu investitia😆:
1. Pentru inceput, m-am folosit, de pilda de Jocul proverbelor ( am vorbit despre el aici), chiar si atunci cand ele erau inca prea mici ca sa respectam instructiunile asa cum erau explicate acolo, eu eram cea care le citeam si rosteam in timpul jocului proverbele, iar daca ele ma mai si intrebau ce inseamna, cu atat mai bine, zaboveam asupra lor, explicandu-le.
Dar si de alte materiale pe care mi le-am procurat din timp si pe care le xeroxez ca sa nu fie nevoie sa cumpar mereu si mereu altele pentru cele care vin din urma.
Pentru varste mai mici cartea aceasta de la Editura Gama, cred eu ca e destul de frumoasa si atractiva:
Iar pentru Sofia, ortogramele. Se vede treaba ca a inceput sa le cunoasca si sa le inteleaga, pentru ca le scrie corect bunicilor mesajele pe Whatsapp😉.2. Le-am citit numai in romana, ceha am lasat-o sa fie asimilata pe cont propriu la gradinita si la scoala si nu mi-am facut griji ca nu vor reusi, iar acum ca au crescut, chiar pot sa confirm ca nu e nevoie sa vorbesti cu copilul acasa ca sa poata invata acea limba straina, caci mediul ii va ajuta suficient (oricum nu as fi putut sa le ajut, nivelul meu de ceha a ramas acelasi, ca al unui copil de gradinita😅).
3. Cand am vazut ca incep sa ma intrebe sensul unui cuvant, atunci cand le citeam, am inceput sa le notez pe o foaie pe care o tineam la vedere in bucatarie si incercam sa le strecor in dialogurile noastre zilnice.
4. Cand mergeam la plimbare, indeosebi prin padure (ca acolo zgomotul de fond nu exista ca sa ne bruieze si sa ne atraga atentia in alta parte), profitam de plimbarile noastre si ne jucam "de-a sinonimele, antonimele, omonimele si paronimele". Pot sa spun ca omonimele au ramas favoritele lor. Mereu descopera sau redescopera cuvinte si sensuri noi, uneori chiar fara sa initiez eu jocul. Fiind varste diferite si capacitati diferite de a asimila si a intelege unele lucruri, nu e deloc surprinzator cand vine una mai mica si striga incantata ca a descoperit omonimul "galben", care poate fusese deja gasit cu un an in urma, dar pentru ca la momentul acela ea nu putuse intelege si retine toate omonimele gasite de celelalte surori, era ca si cum descoperise, asemeni lui arhimede legea hidrostaticii si excalama fericita "Evrika". Poate fi si amuzant jocul, nu numai didactic.😅 Dar pana la urma asta era si ideea mea, sa il fac sa fie interesant, nu ca pe o lectie de scoala.
5. Mai tarziu, cand au crescut suficient primele 3 fetite ca sa fie interesate de acest joc al cuvintelor, am lansat chiar un concurs saptamanal, in care erau trecute pe o foaie lipita pe frigder, un cuvant, o expresie si un proverb, iar cea care reusea sa le foloseasca pe parcursul saptamanii cel mai mult, avea dreptul la sfarsitul saptamanii sa aleaga desenul la care sa se uite, sau cartea pe care sa le-o citesc. A fost motivant, doar pentru 2 din fete, una din ele cazuse in capcana temerii ca ea nu se descurca, ca surorile o intrec si ca ea nu va reusi niciodata sa aleaga desenul sau cartea. Chiar daca am incercat sa masluiesc un pic rezultatele, nu a fost corect fata de celelalte care aveau spiritul de emulatie deja dezvoltat bine, si am renuntat pentru o vreme la aceasta idee. Dar rezultatele chiar s-au vazut....foloseau des si corect in context proverbele sau expresiile retinute.
6. Anul acesta am revenit asupra ideii sub o alta forma si nimeni nu pare deranjat si mi se pare si mai practica, doar ca pentru mine presupune un pic mai mult efort si ceva mai multa organizare, caci trebuie sa pregatesc biletelele din timp ca sa le am gata pentru cele 5 zile din saptamana cand, asez in fiecare dimineata cate unul pe masuta unde ele servesc impreuna micul dejun.
Asa arata biletele noastre pe parcursul unei saptamani:
Si asa arata un mic dejun care sa hraneasca atat foamea trupeasca cat si cea intelectuala (sau spirituala, caci da, o data pe saptamana, le prezint un verset pe care fie trebuie sa il spuna sub forma de rugaciune, sau sa discutam pe marginea lui, unde se spune, cand, ce poate sa insemne, etc.)7. Si nu in ultimul rand, invatam poezii. Da, eu sunt dintre cei de moda veche, care cred ca a invata pe de rost nu e un lucru rau (am scris despre asta aici ). Invatam pur si simplu. Nu avem cui sa le spunem, poate maxim bunicilor, dar in general cele mai mici sunt incantate sa faca asta, iar cele mari doar pentre ele insele.
Din astea doua carti am ales sa invatam acum, pentru Pasti:
Da, fetele au fost surprinse ca am ales chiar si pentru Natalia care are acum 2 ani si 9 luni, dar atata timp cat nu trebuie sa fac altceva, decat sa ii citesc zilnic, de mai multe ori pe zi, sau sa i-o recit eu, atunci cand imi amintesc poezia...nu poate fi nimic mai usor si mai antrenant pentru ea care absoarbe tot ce aude si vede a cei din jur.
Poezia lui George Toparceanu "La Pasti" este absolut favorita lor. An de an au invatat-o toate pe rand. Anul acesta i-a revenit Tatianei. Chiar daca e cea mai lunga dintre toate, e foarte amuzanta si usoara, si toate se cearta pe ea.😆
Sper ca ideile mele v-au placut. Va doresc un sfarsit de saptamana minunat!
"Aiurea-n tramvai" si "Antologie de poezie religioasa romaneasca pentru copii" par a fi foarte faine, nici nu stiam de ele. De fapt, "Anotologia" am vazut-o sigur in librarie, imi amintesc coperta, dar nici macar n-am deschis-o sa vad cum este. Acum le-am pus la favorite si le voi lua si eu in urmatoarele saptamani.
ReplyDeleteImi place jocul vostru "de-a sinonimele, antonimele, omonimele si paronimele", ce idee buna.
Pe "Poezii din copilarie" o avem si noi, imi place nu doar pentru poeziile adunate in ea, ci si pentru ca e ilustrata frumos (tot "La Pasti" e preferata si la noi).
Daca as locui intr-o alta tara si eu as proceda la fel, m-as preocupa sa stie copiii si limba romana cat se poate de bine. Limba tarii-gazda as lasa-o si eu sa fie asimilata de la scoala pentru ca doar de acolo o pot invata corect.
Ma bucur ca am reusit sa conving pe cineva cu aceste carti minunate:). Da, in ce priveste cartea "Poezii din copilarie" si ilustratiile ei, total de acord. Si noi o pastram mai mult pentru ele, caci poeziile le regasim si prin alte volume pe care le mai avem. Pacat ca nu e suficient de bine legata, caci a noastra a suferit multiple bandajari cu scotch:)
Delete