Carti cu miez duhovnicesc

 

In perioada postului, incerc sa inlatur orice fel de alta lectura si sa ma axez pe cea duhovniceasca. In ultimii ani, in perioada Postului Mare, ma intaream citind viata Sfantului Iosif Isihastul, un sfant drag noua, dar anul acesta si-a rezervat-o sotul mai din timp😊.

Eu am simtit nevoia sa diger ceva mai usor, asa ca am ales sa amestec un pic de beletristica cu miez duhovnicesc, atat cat sa ma tina pe linia de plutire si sa nu imi abat gandurile prea departe de esenta acestei perioade si a sarbatorii ce va sa vina. 

Intentionam, ce-i drept, sa fac aceasta postare la inceputul perioadei de post, dar uite ca nu am reusit, asa ca am ales sa o fac azi, caci vorba Parintelui Ilie Cleopa "Niciodata nu  prea tarziu pentru a pune un inceput bun".

Icoana si Odaia secreta sunt carti pe care le puteti recomanda si adolescentilor, daca aveti pe acasa.

Mai ales, Icoana, este povestea unei fete ramase orfane, in varsta de 12 ani, care este salvata de icoana Sfantului Nicolae in noaptea in care familia ei, ca multi alti crestini, sunt ucisi in noaptea de Inviere.

Povestea este cu atat mai captivanta, cu cat imbraca rolul si rostul crestinismului intr-o societate rigida si lipsita de credinta prin emotii, cuvinte, preocupari si limbaj specific tinerilor, fara sa inlature imaginea unui viitor care desi aparent se incadreaza la sectiunea SF, nu cred sa fie foarte indepartat.

Odaia secreta....Am zis ca aceasta carte musai sa o mai cumpar in inca 3 exemplare si sa fie un fel de testament pentru fetele mele, atunci cand vor porni in viata pe propriul lor drum.

Cartea chiar prezinta viata  a 4 surori si ce mi s-a parut mie provocator este ca fiecare din ele este emblema unuia din cele 4 temperamente: melancolic, coleric, flegmatic si sangvinic.

Bona lor, femeie crestina, inainte de a se retrage la azil, le daruieste fiecareia un verset dintr-un psalm, potrivit firii lor. Mie mi s-au parut asa de bine alese versetele, caci stiti pasiunea mea pentru studiul temperamentelor si felul in care ma straduiesc sa lucrez cu fetele mele in functie de aceste "daturi". Le-am verificat cu sotul meu, sa vad daca numai eu vad potrivirea lor si am ras cu pofta, atunci cand incadra perfect fiecare verset tempereamentului potrivit.

Nu va spun mai multe, dar cartea este minunata. Felul in care sunt descrise surorile, preocuparile si lucrarea personala a fiecareia in raport cu credinta, modul in care Dumnezeu intervine in functie de "slabiciunile" temperamentului lor te tin cu sufletul la gura si nu o poti lasa din mana pana nu o termini.

O musca in Sfantul Munte este teologie explicata pe intelesul tuturor. Un fel de catehizare pentru toti cei care vor sa cunoasca si sa inteleaga ortodoxia. Un om total indiferent fata de credinta, un rationalist convins, un ateu notoriu, ajunge "intamplator, crede el" in Sfantul Munte pentru o lucrare si are parte de o minune care ii schimba cu adevarat perspectiva asupra credintei ortodoxe. 

Povestea vietii mele, a lui Hellen Keller nu este o carte ortodoxa in adevartul sens al cuvantului, dar avand in vedere ca relateaza povestea unei femei care si-a pierdut pentru totdeauna vazul si auzul de la o varsta foarte frageda si care a reusit nu numai sa iasa din negura in care soarta a aruncat-o, ci i-a ajutat si pe altii prin lumina, speranta si nadejdea pe care o imprastia atat prin optimismul ei, cat si prin cuvintele vindecatoare, caci este prima femeie cu dublu handicap din Statele Unite care a obtinut o diploma de licenta, fiind atat o scriitoare pasioanata dar si un bun avocat pentru apararea drepturilor persoanelor cu handicap, ramane o carte de capatai pentru cei care vor sa inteleaga sensul mantuitor al suferintei in lume.

Ultimul Constantin nu pot spune ca este o carte care se citeste foarte usor, avand in vederea backgroundul abstract si rational al autoarei, absolventa a Facultatii de Matematica din Bucuresti si cercetatoare stiintifica la Observatorul Astronomic din Bucuresti.

 Cartea este destul de stufoasa (416 pagini) cu un limbaj rupt un pic din cronicile stravechi, dar care mi-a smuls niste lacrimi la descrierea atat de realista a unei vieti inchinate lui Hristos, la realismul in care o lume pentru noi inchipuita doar in icoane, poate transcende veacurile si poate vindeca rani, dar care, mai ales, te ridica print-o palma binemeritata in cazul in care te pierzi pe drumul Golgotei.

Si mai am si o a sasea carte, Imparatul Portugaliei, despre care as fi vrut sa va vorbesc, dar pentru ca momentan o am imprumutata si nu am putut sa o adaug in poza, alaturi de celelalte, asa ca va las aici linkul de la Revista Timpul, unde am scris deja despre ea.

In speranta ca am reusit sa va strecor in suflet dorinta de a da fuga la librarie/biblioteca pentru a pune mana pe aceste comori duhovnicesti, va doresc in continuare un post cu folos si lectura placuta!