Discutiile "sensibile" cu copiii
Stiti ca ma intrebam aici cand ar fi cel mai potrivit moment pentru o discutie sensibila cu copiii nostri.
Intre timp am aflat un raspuns care mi-a conferit multumirea si explicatiile necesare, potrivite fiecarei varste.
Este vorba de cartea unei mame catolice cu 8 copii, autoarea cartii "Iubire si sexualitate", Ines de Franclieu, carte ce ne-a fost recomandata de Parintele Diacon Sorin Mihalache in cadrul Atelierului pentru si despre adolescenti.
Ideile importante, cele care imi scapasera mie din vizor, sunt urmatoarele:
- trebuie sa raspundem copilului la orice intrebare, atunci si fara amanare, caci daca el va "mirosi" ca noi tergiversam cu raspunsul, va incolti in capul lui ideea ca ceea ce a intrebat el nu este cumva corect, permis, frumos si nu va mai reveni, iar raspunsul si-l va lua poate mai tarziu, sau cand va avea ocazia, din alte surse / medii, unde explicatiile nu vor fi asa cum ne dorim si vor denatura cu mult adevarul crestin;
- nu e nevoie sa ne ferim sa dam explicatii de teama ca vom pangari inocenta copilului, caci nimic din ce a creat Dumnezeu nu poate fi urat, doar ca e important sa o luam cu pasi inceti, iar daca vom vedea ca ni se pun intrebari, sa mergem firesc mai departe cu raspunsurile;
- e important sa folosim termenii anatomici "vagin", "penis", "uter" etc atunci cand dam explicatii, doar ca imbracand totul intr-o poveste frumos spusa, nimic nu va fi "nepotrivit", "prea devreme", "vulgar".
Autorea foloseste "metafore" pentru fiecare din acesti termeni, in asa fel incat povestea, presarata cu termeni concreti, confera claritate, dar una care nu trezeste repulsie ci care slaveste frumusetea Creatiei lui Dumnezeu: uterul este "camera bebelusului", vaginul este "trecatoarea vietii", ovulul este "celula vietii" mamei, sperma este "grauntele vietii " tatei;
Va las aici un frgament cu descrierea facuta / explicatia data pentru copiii intre 6 si 8 ani:
" Ce se intampla cand esti trist? Plangi, iti curg lacrimi, vezi ca corpul tau exprima tristete din inima ta. La fel, cand esti bucuros/ bucuroasa ca esti cu noi sau cu prietenii, razi, te bucuri, salti de bucurie. Bucuria pe care o simti se exprima si prin corpul tau. Gandeste-te, cand te lovesti, de ce ai nevoie? Cuvintele nu ajung sa te consoleze, ai nevoie de mangaiere, ca mama sa te ia in brate, sa iti dea un pupic magic. Cu totii avem nevoie de corp: mama, ca sa isi exprime tandretea si tu ca sa fii consolat (a). Cand tata cu mama se iubesc, e exact la fel: cuvintele nu sunt suficiente pentru a exprima intensitatea iubirii lor, deci isi exprima aceasta iubire dandu-si imbratisarea speciala pentru mame si tati: marea imbratisare a iubirii.
Dupa cum stii, corpul tatalui tau e un corp de barbat, iar al mamei, de femeie. Corpurile lor sunt diferite, se pot uni si face una, ca doua piese ale aceluiasi puzzle. Sexul tatalui va patrunde delicat in trecatoarea vietii mamei si va depune samanati vietii pe care trupul o produce in permanenta. Pentru barbat si femeie este un moment intens de tandrete si de placere. Din acest gest de iubire poate incolti o viata noua".
Cartea este tradusa si in limba romana, eu am citit-o in format electronic si v-as atasa-o cu placere aici, dar nu stiu de ce, nu reusesc.
Insa nu inteleg de ce nu reusesc sa gasesc niciun link catre ea, dar va pot spune ca este aparuta tot la editura Apostolia, cu aceeasi coperta, doar ca titlul apare in limba romana.
Din punctul meu de vedere, fragmentul oferit din carte contine explicatii prea detaliate pentru 6-8 ani - o varsta la care copiii sunt inca inocenti (pana la 7 ani se pot impartasi fara spovedanie) - si ofera mult prea mult. Cel putin a doua fraza din fragment pentru mine este sigur "NU".
ReplyDeleteDaca copilul de 6-8 ani a vazut accidental niste imagini nepotrivite sau a fost martor accidental la vreo discutie de adulti, sau poate niste colegi de la scoala care au telefon i-au aratat cine stie ce, atunci e nevoie de niste explicatii, e clar.
Dar altfel nu inteleg de ce i-am oferi asa de mult la varsta asta.
Pana acum am mers pe preventie in incercarea de a ajuta intr-un mod simplu copilul sa recunoasca inceputul unui lucru rau sau al unui abuz (cum ar fi: nu are voie sa te dezbrace nimeni in afara de mama/tata; de la gradinita/scoala te pot lua doar persoanele X, Y, Z, T daca mama sau tata nu pot veni etc. etc.)
Am raspuns numai la intrebarile care au aparut si m-am straduit sa fiu foarte atenta sa aflu ce anume stie si ce anume ma intreaba mai exact, ca sa nu-i ofer alte detalii de care nu are nevoie acum, ci atunci cand va fi putin si mai matura si va intelege mai bine.
De exemplu a vazut intr-un documentar cu animale o caprioara care nastea un pui, dar undeva in fundal, nu se vedea clar. Atunci i-am explicat ce e nasterea, dar strict ceea ce ma intreba: ca da, si oamenii se nasc tot la fel (si pe unde) sau prin cezariana (care e o operatie - i-am dat in plus aceasta informatie).
Eu cred ca exista, totusi, lucruri spuse prea devreme sau nepotrivite unei varste si cred si ca e necesar sa avem grija sa protejam inocenta copiilor. Inocenta nu este egala cu nestiinta, ci este un dar de la Dumnezeu prin care copiii au acces mai usor la El. Se vede in ochii copiilor ca e ceva special si inexplicabil.
As vrea sa scriu mai multe, dar pe de o parte am scris deja prea mult, pe de alta nu vreau sa tradez increderea fetitei mele (scriind aici din ceea ce am discutat cu ea) si pe de o alta parte nu vreau sa te necajesc in vreun fel pentru ca eu am o alta parere.
Nu numai ca nu ma necajesti, ci ma bucura faptul ca prin interventia ta, pot afla și eu alte păreri.
DeleteSa știi ca același lucru l-am făcut și eu pana acum și il fac in continuare. Fetelor mele încă nu le-am prezentat varianta din carte, iar cea mai mare are deja 10 ani, pentru ca scopul nu este sa intram cu bocancii in sufletul copilului, ci sa înțelegem cat știu și cat sunt de pregătiți sa afle mai multe. Ideea pe care am inteles-o eu din carte este ca in cazul in care explicatiile puerile pe care le-am dat pana acum nu mai sunt suficiente și vine întrebarea concreta, va trebui sa știi cum sa o explici fara sa spui " o sa iti explic totuși cand te vei face mai mare". Doamna are 8 copii, ma gândesc ca avand frati mai mari, cei mititei e posibil sa ajungă sa cunoasca mai devreme unele lucruri și sa devina astfel mai curiosi. De aici și nevoia unor explicații de felul acesta. Nu știu, la noi încă nu a fost cazul, dar e posibil ca la a-4-a sa nu mai reusesc sa ajung pana la 10 ani și încă sa nu stie aceste lucruri. Copiii sunt diferiti și lumea ii ajuta, din păcate, sa se maturizeze mai devreme.
Nici eu nu cred ca inocenta este egala cu nestiinta și pana acum nu a fost cazul sa dau mai multe detalii decât ca ele s-au născut prin cezariana, spre deosebire de alți copii, nascuti in mod natural, dar dacă nu au urmat intrebari, nu am venit nici eu cu alte detalii. Deci eu cred ca suntem de aceeasi parere, nu iti face griji in privinta supararii, doar ca aceasta carte mie personal mi-a intarit convingerea ca trebuie sa elimin frica pentru eventuale intrebari și sa fiu pregatita sa răspund cat se poate de concret, fără sa denaturez adevărul, și totodata intr-o maniera usor de digerat.