Cum ii ajuti pe copii sa iubească lectura
Va explic imediat ce vreau sa spun, printr-o scurta introducere despre mine si pasiunea de a citi. 💪
Eu știu ca am iubit dintotdeauna sa citesc. De fapt, am inceput cu adevărat sa fac asta pe la sfarsitul clasei I, când doamna invatatoare ne-a spus ca de acum, fiind inițiați in arta literelor si a cititului indeosebi si aratandu-ne unde este biblioteca scolii, ne-a indemnat pe fiecare in parte sa beneficiem de acest privilegiu de a împrumută carti acasă si de a ne bucura in liniste in universul lor. Deși biblioteca scolii nu era mai mare decât dormitorul meu, mie mi s-a părut fascinanta, un adevărat labirint, cu carti așezate frumos pe rafturi de jos pana în tavan. Nu mai știu care au fost primele mele carti împrumutate, dar știu ca le-am returnat "prea repede", după părerea doamnei bibliotecare și la a doua tura, cand luasem "Punguța cu doi bani" si "Somnoroase pasarele", mi-a spus ca nu am voie sa le returnez pana nu voi fi învățat poezia pe de rost. Eu chiar am luat-o în serios și toată ziua repetam poezia lui Eminescu, hotărâtă ca a doua zi sa merg sa le returnez, caci doar le terminasem și ma așteptau asa de multe carti...
A doua zi, surprinsa, doamna bibliotecara m-a supus interogatoriului:
- Ai terminat cartile de citit?
- Da.
- Pe amândouă?
- Da.
- Le-ai citit singura sau ți le-a citit cineva?
- Singură.
- Ai învățat poezia, cum ti-am zis?
- Da.
Și după ce i-am recitat-o frumos, cum ma învățase tata, asa, cu intonație, doamna si-a schimbat total atitudinea fata de mine și de atunci îmi dădea voie sa împrumut mai multe carti decât era chiar permis.
Asa a început călătoria mea în lumea cărților, iar când am realizat ca vreau sa transmit aceasta dragoste și copiilor mei, erram prin clasa a IV-a, când intr-o vacanta de iarna, plecând la tara, mi-am luat cu mine primul roman, Aventurile lui Oliver Twist. Pana atunci citisem povesti, povestiri, nuvele, basme, poezii, dar nu un roman. Nu știu cat mi-a luat sa îl termin, deși știu ca nu făceam altceva decât sa citesc stand la gura sobei, dar știu precis ca atunci cand am încheiat romanul i-am spus mamei cu mare înflăcărare: Asta e cea mai frumoasa carte! Când copiii mei vor ajunge la varsta la care pot citi o carte de mai mari dimensiuni, aceasta va fi prima pe care o sa le-o ofer.
Nu stiu ce o fi zis mama de planurile mele pentru nepoții ce urma sa ii aibă, dar știu ca m-a încredințat ca îmi voi schimba cu siguranță părerea când voi mai citi și alte carti de acest fel. Asa a fost. După Aventurile lui Tom Swayer, ale lui Huckleberry Finn, Singur pe lume sau De la Port Said la Mombasa, tot asta ziceam: Ba nu, asta va fi prima carte ce le-o voi recomanda copiilor mei. Ba nu, astalalta. Si nu a fost niciuna din ele.👀
Dorința mea de a avea copii care sa iubeasca lectura nu m-a părăsit niciodată.
Când abia ma casatorisem și nici urma de copil, eu deja cumparam carti de povesti pe care scriam dedicații "Pentru dragii noștri îngerași, de la Mami și Tati".
Va dați seama cât eram de disperată?😆
Ei bine, am facut tot ce am crezut eu de cuviință ca trebuie împlinit pentru a avea rezultatele mult așteptate, dar vremea roadelor întârzia sa apară. Sofia nu părea dornica sa citească singura, iar eu tot incercam sa găsesc soluții fără a ma îneca ca țiganul la mal, vorba ceea.
Pana la urma, iată ca ea a venit. Recunosc, încă nu se comporta ca mine (si poate nici nu o ca face vreodată și pana la urma nici nu trebuie), dar nu mai am teama, sunt sigura ca odată intrata pe acest făgaș, nu exista cale de întoarcere.
Ce voiam sa scriu eu de fapt aici, în aceasta postare, sunt câteva sfaturi pe care le-as da mamelor care au aceleași așteptări ca ale mele, iar copiii lor nu par sa îmbrățișeze lectura pur și simplu.
În primul rand, trebuie implinite toate aspectele despre care am vorbit și aici, când menționam cum ii ajuți pe copii sa se îndrăgostească de carti.
Însă de la a iubi cartile pana a și le citi singuri, mai trebuie trecuta o punte, și uneori este foarte delicata și trebuie avuta maaaare grija pentru a nu se rupe și nu te îneca la mal, cum zisesem.
1. Cumpărați carti împreună, lasati-l și pe copil sa aleagă ceva ce ii place, deși nu este chiar ce v-ati dori.
La școală, Sofia primea pliante de la o anumita editura, iar eu i-am comandat ceva de care ar fi avut nevoie, iar ea și-a ales o carte de abțibilduri și de colorat. Mi-a părut rău să dau atâția bani pe o carte de colorat și lipit, da știam ca nu ii pot refuza dorința.
2. Mergeți la biblioteca măcar o data pe luna, chiar dacă aveți acasă destule carti, sau chiar carti pe care încă nu le-ati citit.
Noi mergeam uneori ca la o plimbare acolo, luam carti de crafturi, de uitat numai pe poze.
3. Citiți mult, des, și nu îl refuzați pe copil chiar dacă va așteptați ca fiind mare și știind sa citească, sa o faca singur.
Sofia le citește surorilor pana adorm, iar apoi vine la mine sa ma roage ca acum sa vin eu sa ii citesc ca și ea sa poata adormi.
4. Faceți cadou carti.
Eu le dăruiesc cadou fetelor mele carti de câteva ori pe an: la zilele de naștere, la onomastici, la început de an școlar, la Sf Nicolae, la Craciun, la Paști, de Ziua copilului și uneori și asa, fără ocazie.😅
5. Citiți voi înșivă.
Nu putem cere de la copii sa iubeasca ceva ce noi nu iubim. Dacă nu vor vedea măcar la unul din parinti aceasta preocupare, cum putem sa le cerem lor sa o aibă?
6. Discutați despre carti.
Eu le povestesc adesea incidentul meu cu doamna bibliotecara și le povestesc chiar si din cartile pe care eu le citesc, dacă este, fireste, ceva ce ar putea cât de cât înțelege.
7. Nu forțați!
Vai, asta este foarte important, caci daca încerci sa impui dragostea cu forța prin remarci de genul "Acum ești mare și știi sa citești, gata, eu nu iti mai citesc de-acum" sau "Dar tu când mai pui mana pe carte sa citești?" sau am auzit de metode și mai dure " Pana la sfârșitul săptămânii/ lunii trebuie sa termini X carte ca te ascult din ea" sau sa oferi recompense bani, privit la TV, jucat pe telefon ori mai știu eu ce, eu cred ca ai șanse mari sa îl îndepărtezi pe copil de universul acesta minunat, nicicum sa îl apropii.
8. Pregătiți un colț de lectura.
Când încă mai cautam idei pe net ce trebuie sa mai împlinesc ca fata mea sa iubeasca cititul, stiu ca asta rămăsese ca singura condiție neimplinita, asa ca am zis, hai sa o facem si pe asta, ca poate intr-adevar ii lipsește un colt mai liniștit de zarva surioarelor.
Și iată ca l-am făcut. În fundul grădinii, lângă tufele de coacaze, Sofia a început călătoria ei în lumea cărților citindu-l pe Habarnam.
I-au plăcut mult și volumele de la Portalul Magic despre care le povestea și surorilor, în asa fel incat de-acum existau deja jocuri prin casa cu Jack și Annie, protagoniștii acestor aventuri.
Și uneori se mai desfăta cu volumele din colectia Micii mei eroi.
Sunt nerăbdătoare pentru călătoria Irinei, noua noastra scolarita din toamna, în lumea cărților.
Dacă va avea un traseu demn de menționat, poate voi scrie și despre al ei aici, la momentul potrivit.
Pana atunci, calatorie sprâncenata sa aveți în lumea cărților!
Comments
Post a Comment