Copiii si cartile

Pentru ca am primit marturisiri de la unele mamici cum ca nu reusesc sa ii faca pe copii sa se apropie de carti, sa ii asculte pe parinti citindu-le din ele, sau sa se uite ei singuri pe ilustratii, m-am gandit sa scriu aici cateva lucruri care noua ne-au fost de folos.
Nu sustin ca aceste indrumari sunt neaparat valabile pentru orice copil din aceasta lume, avand in vedere diferentele specifice fiecaruia dintre ei, posibilitatile materiale si cele legate de timp ale fiecarui parinte in parte si alte cauze de care momentan nu sunt constienta.
Sunt sigura ca exista copii care se pot atasa de carti fara ca parintii lor sa faca un efort prea mare (este si cazul generatiei noastre, care poate nu am avut atatea carti la dispozitie - eu recunosc, pentru perioada de dinainte de scoala, nu mi-amintesc sa fi avut alta carte in afara de "Puiul" de Ioan Alexandru Bratescu Voinesti. Dar ce sa mai vorbesc de parintii sau bunicii nostri? Insa raspunsul pe care mi l-am dat singura este ca alternativa exista: joaca multa afara, povestile spuse seara fie din memorie, fie inventate de catre parintii sau bunicii nostri, si cel mai important este ca varianta de back-up NU era TELEVIZORUL sau TELEFONUL ).
Asadar, cum spunam si mai sus, nu sustin ca recomandarile  mele sunt neaparat valabile pentru orice copil, insa merita incercate, caci a avea un copil care iubeste cartile este deosebit de important pentru dezvoltarea lui ulterioara, iar aceasta legatura trebuie mereu intretinuta.

1. In primul rand, punem copiilor la dispozitie carti potrivite varstei lor. La inceput nu e nevoie de text mare, ci doar de ilustratii multe si viu colorate. Nu e nevoie sa le citim copiilor cand sunt mici, ei oricum nu ne vor putea urmari, insa putem dezvolta adevarate istorioare pe baza a ceea ce spun imaginile. Asta pana cand ne vor corecta si ne vor atrage atentia asupra faptului ca "data trecuta nu era asa"😉.

 2. Facem un obicei de a le citi cat se poate de des. La noi acest ritual exista inca inainte de a mi se fi nascut prima fetita. Pe vremea cand era inca in burtica, am luat un volum de basme si in fiecare seara citeam cu voce tare😀. Iar apoi, in cei 7 ani jumatate pe care ii are, nu stiu daca am trecut 5 seri in care sa nu ii fi citit. Se poate sa se fi intamplat asta doar cand veneam de undeva foarte tarziu si transbordarea din masina pana in pat se petrecea in brate, in felul acesta trecand peste lectura de seara, dar si in asemenea situatii, de cele mai multe ori fetele se trezesc, desi eu tare mi-as dori sa nu, ca sa ma pot arunca si eu in pijamale rapid langa ele. Dar acest lucru nu mi se intampla prea des si cel putin una daca se trezeste, tot isi cere dreptul la povestea de culcare.

 3. Daruim cadouri carti! Dar nu numai carti, pentru ca un copil va fi mult mai atras de o jucarie sau ceva articol de imbracaminte decat de o carte. Nu e o regula generala, fireste, dar cred ca majoritatea reactioneaza cu mai mult entuziasm la primirea unei jucarii decat atunci cand vad o carte. Eu ma distrez teribil cand fetele mele isi desfac de Craciun cadourile si cand rup hartia cu care este impachetata cartea, o dau imediat intr-o parte si apuca cu repeziciune alt cadou. Dar asta nu inseamna ca la sfarsitul zilei, dupa ce si-au epuizat energia cu jucariile primite, incep sa-si rasfoiasca fiecare cartea ei, dupa care incepe "cearta": pe a cui carte sa o citesc prima?

 4. Mergem cu copiii la librarii si alegem carti impreuna. E posibil sa nu aiba preferintele pe care ni le-am dori, dar e normal, si le formeaza in timp. Asta nu inseamna ca trebuie sa acceptam orice carte aleasa de ei, insa uneori e ok sa mai facem si cate un mic compromis, asa incat data viitoare, mersul la librarie sa fie o placere. Noi ne straduim sa trecem printr-o librarie cam o data pe luna, in medie, dar nu intotdeauna ne si intoarcem cu ceva.

5. Facem abonament la biblioteca. Noi ne-am facut abonament inca din perioada gradinitei si tot asa, cam o data pe luna, poate si de 2 ori uneori, ajungem acolo si....greu mai plecam. Eu aleg cartile pentru acasa, timp in care ele rasfoiesc ce li se pare lor interesant. Si se intampla, cum e si firesc, sa mai plecam de acolo si cu ceva ales de ele.

6. Imprumutam carti! Eu zic ca e foarte folositor sa avem prieteni carora sa le putem imprumuta din biblioteca noastra, dar de la care putem si noi imprumuta. In felul acesta copiii cresc cu ideea ca nu sunt ei creaturi unice pe pamant care au carti in biblioteca, ci si altii asemenea lor au aceasta pasiune. Si in felul acesta le creste interesul pentru lectura si pe masura ce cresc, zic eu, vor putea avea discutii despre ce carti au mai citit/primit/imprumutat. Care parinte nu s-ar bucura sa isi auda copilul discutand cu un altul un asemenea subiect?😜
PS: in poza, Sofia cu prietenul ei, faceau de bunavoie si nesiliti de nimeni, exercitii la matematica, bucurosi ca primisera fiecare in dar, aceeasi carte, in urma unei vizite pe la librarie.

 7.Purtam in geanta/carucior/masina intotdeauna o carte cu noi. Tot timpul am purtat cu mine, macar o carticica in geanta mea, pentru situatii in care ne pierdem cumva intereseul pentru joaca si atunci scot AS-ul din maneca😀 (mai ales atunci cand stiu ca mergem undeva unde trebuie sa stam linistiti, cum ar fi o vizita la doctor, de pilda). In carucior, pentru calatorii cu metroul, dar si la picnic sau oriunde in alta parte, cand drumul se preconizeaza mai lung si plictisul poate oricand sa intervina. Cat despre buzunarele usilor de la masina nu pot spune decat ca sunt ticsite de carti si cartulii, asa incat, mi-amintesc ca mezina a reusit sa faca un drum de 14 ore, Cehia-Romania, doar uitandu-se pe carti😛.

 8. Citim si noi parintii/Cumparam/Ne facem cadouri unul altuia carti.
Din punctul meu de vedere, lucrul acesta are o influnenta mai mare la copiii mai mari. Cat sunt mici, daca sunt impliniti cativa pasi de baza, copiii se vor atasa negresit de carti, insa pe masura ce cresc, interesul poate sa scada, iar pentru asta, cred ca este important sa-si vada parintii citind, discutand si imprumutandu-si carti, cumparand si facandu-si cadouri unul altuia carti.

In concluzie, ajutandu-i pe copii sa isi faca din carti prieteni adevarati, ii vom ajuta sa isi dezvolte imaginatia, un vocabular bogat si ii vom pune in legatura directa cu acei oameni geniali care stau la baza evolutiei acestei lumi.

Sa nu uitam: "Cartile sunt cel mai bun instrument de ascutire a mintii".