Secretul fericirii mele

 

Am fost intrebata de foarte multe ori cum pot sa ma păstrez energica si dornica de atâtea activități cu fetele, de vreme ce cafea nu beau, ciocolata nu-mi place și nici alt fel de energizant nu consum. Cu alte cuvinte, care este secretul fericirii mele?

Nu stiu daca e un secret, dar fac cateva lucruri care îmi plac atat de mult și care ma ajuta sa supraviețuiesc si nopților nedormite si tantrumurilor celor mici, si jalbelor in proțap ale celor mai mari.

- Parte spirituala nu o aduc în discuție aici, sau mai bine spus nu o voi dezvolta, pentru ca ma citesc si persoane mai puțin religioase, si cu siguranță nu vor accepta acest aspect ca unul suficient de tonic si vitalizant, deși pt mine este fix pe locul 1.

- Relațiile cu oamenii, dar oameni vii, nu virtuali. O vreme si eu am crezut ca nu exista diferențe, dar am realizat în timp ca ma inselam, iar acum am aflat ca este si o baza științifică, faptul ca întâlnirea cu omul iti incarca bateriile pe bune spre deosebire de o conversație pe Facebook, Whatapp sau telefon. 

- Nu privesc la televizor (pentru ca nu avem, asa cum am spus și aici) si de 10 ani de când suntem asa, nu numai ca nu mi-a lipsit, dar am simțit in mod evident o îmbunătățire a stării mele de bine. Personal, ma enervam daca nu găseam o emisiune bună la care sa privesc si in loc sa am puterea sa îl sting, alegeam o chestie stupida de care eram pe deplin conștientă si începeam sa comentez stupiditatea si lipsa de moralitate, incarcandu-ma de stari negative.

Exista și varianta sa găsesc chestii frumoase dar care îmi rapeau din timpul pe care l-as fi putut folosi si mai util. Asta nu înseamnă că o emisiune bună nu te ajuta sa iti incarci bateriile, dar dacă recurgeam la acest tipar prea des, starea mea generala nu era cea pe care o așteptam.

- nu citesc știri si am observat ca cele cu adevărat esențiale ajung la mine și fără sa le urmăresc în vreun fel. Da, e adevărat ca unele din ele pot ajunge mai târziu, dar personal, nu m-a afectat in vreun fel, ba dimpotrivă, am simțit o detașare si o mai mare stare de optimism. A nu se intelege greșit ca a nu afla ce se intampla in jurul tău, inseamna ca nu te interesează, dar am observat, cel putin in cazul meu, ca intr-un fel sau altul, știrile sunt filtrate de cei din jur, iar la mine vor ajunge fix cele care ma interesează și intr-o varianta scurta, concisa si fara dezbateri neesențiale.

- ma străduiesc sa folosesc telefonul cat mai puțin cu putinta pentru ca am observat ca imi creează dependenta și primul lucru pe care il făceam dimineața era sa imi verific mesajele, iar dacă nu aveam niciunul, aveam un sentiment de dezamăgire pe care tindeam sa îl acopăr cu cautatul de alte lucruri, fie un articol de blog, fie o reclama la vreo rochie sau cine știe ce balerini si in felul acesta petreceam mai mult timp decât mi-as fi dorit. Am tăiat si mai mult din aceste cautari si starea me de bine s-a îmbunătățit desi la inceput eram nervoasă si foarte irascibila, semn ca intrasem intr-o stare de dependenta.

- Citesc, cos, croșetez, ascult muzica zilnic pentru ca astea sunt activități care ma binedispun teribil de tare. Nu reușesc sa fac foarte mult din ele, dar uneori si 10 min e suficient pentru a-mi incarca bateriile pentru toată ziua. 

Dacă pe zi nu e vreme de citit, măcar inainte de culcare o pagina, daca nu am vreme sa crosetez, atunci cos măcar o cruciulița la vreun model deja început, daca nu am vreme sa ma relaxez ascultand muzică linistita, atunci măcar un Chopin in surdina in timpul cinei, tot ma binedispune inainte de culcare, cand, între noi fie vorba, e  fix inainte de partea cea mai solicitanta...sau asa e la mine.

- Fac ordine in lucruri inainte ca acestea sa simt ca au ajuns intr-o stare care ar deveni presanta si nicidecum calmanta. Asa ca inainte sa se adune peste tot lucruri care îmi stau in cap, constant fac ordine prin haine, hartii, jucării, debara, carti. Si pentru ca in felul acesta procesul nu e complicat, solicitant, ma binedispune si ma ajuta sa ma mentin high.

- Incerc sa ma bucur de lucruri marunte, cum ar fi o fata de masa (pe care o schimb la inceputul fiecarei saptamani, fie ca e murdara fie nu, doar pentru a-mi crea mie o noua stare de bine pentru saptamana ce urmeaza), de exercitii fizice la care ma urnesc greu, dar dupa care ma simt ca si cum am prins aripi, de un ceai cald pe care il asez intr-un ceainic cat dimensiunea cestii din care urmeaza sa beau (doar pentru bucuria de a mi-l turna asa, gratios, in ceasca mea preferata).

- Ies la plimbare zilnic (prea rare sunt exceptiile) si fie ma întâlnesc cu alte mămici, fie cu fetele mele (pe weekend toti), iar plimbările prin parcuri sau păduri imi dau o stare de bine de care sunt sigura ca oricine e convins ca nu este invenție ci stiinta pura: eliminare de cortizol si încărcare cu dopamina.

- Discuțiile cu soțul, seara, după somnul fetelor, uneori și ziua, printre picături, sunt ședințele mele de terapie zilnică. Fara ele, cu siguranță unele nevoi, frustrări, neînțelegeri acumulate ar izbucni mai tarziu intr-o tornada sau m-ar transforma intr-o mama trista, nervoasă si mereu obosita.

Slava tie Doamne pentru toate darurile Tale către mine!

PS: In poze, am fost surprinsa cititnd sau cusand cu anexa (a se citi Natalia) atasata. 😆