De ce nu avem TV?

Pentru ca nu avem timp de el, ar fi un prim raspuns.

Nu sunt impotriva lui, ba chiar intentionam sa ne luam unul (doar ecran, nu si antena) pentru ca pe masura ce fetele cresc, vom vrea sa vedem un film impreuna (ah, de cand visez sa privesc cu fetele mele "Micutele doamne", "Mandrie si prejudecata" , un film frumos de Craciun, un documentar interesant in zilele lungi de iarna, sau ceva la care sa radem impreuna copios in timp ce rontaim popcorn...dar mai am de asteptat 😇), doar ca momentan pentru desene animate, 2 zile pe saptamana, 2 ore adunate, cat au ele program, ne descurcam si cu ecranul unui laptop.

Nu vreau sa starnesc controverse nici cu acest subiect, asa cum nu mi-am dorit nici cu cel despre vaccinare,   insa tot ce se spune pe marginea acestui subiect este confirmat in cazul fetelor mele si ca urmare, sunt pe deplin incredintata ca ceea ce am citit despre efectele TV-ului este adevarat si total justificat. Nu vreau sa insist aici asupra acestor efecte nocive despre care se poate afla usor la o simpla cautare pe google (las la sfarsit 2 link-uri cu lamuriri pe aceasta tema), insa voi enumera motivele mele personale care m-au determinat sa stam momentan departe de el.

In consecinta, nu avem TV pentru ca:

-nu avem timp de el, pentru ca timpul petrecut afara sau cu prietenii ne oboseste intr-atat incat nu ne mai ramane farama de ragaz si pentru TV,

-atunci cand e vremea urata, ascultam muzica sau povesti pe CD-uri, ceea ce ajuta mai mult la concentrare, la dezvoltarea unor abilitati legate de dezvoltarea limbajului, si cate si mai cate,

-avem asa de multe jocuri, carti, hartii colorate, lipici, bete, frunze, flori presate, pensule si acuarele, incat nu mi-ar ajunge o viata sa le folosim pe toate in modul cel mai placut cu putinta impreuna cu ele,

-citesc in ochii lor, ghicesc in cuvintele si manifestari ca au nevoie de mine, de noi, ca vor sa petrecem timp impreuna cat mai mult (chiar daca asta presupune ca eu sa stau pe canapea cu o carte in mana, iar ele sa se joace, caci pentru copii prezenta inseamna disponibilitatea de a le raspunde, de a-i observa, de a fi atenti la ei, lucru care nu se intampla daca eu stau pe telefon/TV sau invers), dar sunt sigura ca daca le-as aprinde TV-ul nu ar spune NU, iar in felul acesta timpul pe care ele si-l doresc cu noi, l-am reduce si mai tare,

-prefer sa urmaresc dezvoltarea lor pe termen lung, (nu acum, nu imediat) si ma astept ca si atunci cand se plictisesc, cand nu au chef de nimic, cand se cearta, cand plang, cand pur si simplu imi stau in picioare, iar eu nu imi vad capul de treburi sau sunt rupta de oboseala, sa cred ca toate astea sunt firesti, ca nu mi se intampla numai mie, ca sigur si alta mamica trece prin aceleasi stari, momente, frustrari, dar ca toate astea ne ajuta sa devenim mai puternice, mai echilibrate, mai pline de idei (unele mai mari decat: hai sa ii dau un desen animat, poate reusesc si eu sa termin supa asta),

-vreau sa cred ca astfel vor invata sa astepte, vor invata sa se rezponsabilizeze, sa inventeze jocuri inedite (ca in fotografie, unde se jucau de-a cersetorii, de-a mersul la mare in costume de baie facute din esarfe, sau de-a mamele, alaptand bebelusi 😀), sa isi tina in frau pornirile astea de furie, agitatie, vaicareala (in timp, repet, in timp...😉),

 

-nu cred in educatia prin desene animate, nici chiar daca stiu ca acestea sunt non-violente si asa-zis educative, ci prefer sa le insusesc eu notiunile ce tin de responsabilizare, bun-simt si respect fata de sine si de cei din jur. (Spun asta pentru ca adeseori mi s-a sugerat faptul ca exista desene educative gen Peppa Pig si nu numai, care ii invata pe copii sa spuna "multumesc" , "te rog frumos" si altele de acest fel).

Cele 2 linkuri despre care va vorbeam, pe care le puteti viziona, seara tarziu, dupa ce copiii dorm, ca sa nu le rapiti din timpul petrecut impreuna😉:

https://www.youtube.com/watch?v=Vxjm_EFJTqg

https://www.youtube.com/watch?v=f3YtOgM6DEE 

Ambele sunt interviuri in cadrul emisiunii Garantat 100% , primul fiind cu psihiatrul Manfred Spitzer, iar cel de-al doilea cu biofizicianul Virgiliu Gheorghe. Ambele foarte bine argumentate si ...as spune chiar exhaustive.