Cum ii ajuti pe copiii mofturosi sa nu mai fie...mofturosi

 Mesajul de aici este strans legat de mesajul din postarea precedenta. Vezi si Foamea este cel mai bun bucatar.
Ma indoiesc ca nu aveti si voi pe acasa un mofturos, asa cum mi se intampla si mie sa am, in privinta mancarii. Despre asta vreau sa discutam acum. Despre mancare. Mofturile in alte privinte, le discutam cu alta ocazie😉.
Cea mai mare, Sofia, a fost dintotdeauna o selectiva, si nu avea pe lista ei prea multe feluri de mancare pe care sa le accepte cu mare placere. Din pacate, erau asa de dese crizele ei de suparare cand venea ora mesei, mai ales a cinei, cand cu totii ne-am fi dorit sa fie un prilej de bucurie si fiecare sa se bucure si sa manance cu placere ceea ce ma straduiam sa il pregatesc ca fiind deosebit, incat aproape ca imi venea sa renunt la orice principiu de hranit sanatos copiii si sa le fac pizza si cartofi prajiti in fiecare seara. Slava Domnului ca nu am facut-o!
E adevarat, incepuse sa manance mai bine si sa accepte deja multe din felurile de mancare pe care inainte le refuzase cu obstinatie inca dinainte de perioada aceasta a carantinei, doar ca acum, lucrurile s-au asezat si mai bine.
Nu stiu daca functioneaza la fiecare aceeasi metoda, nu am idee cum sunt alti copii si ce anume le face placere sa manance si ce nu, sunt multi factori care pot influenta un copil intr-o directie sau alta insa las aici cateva sfaturi pe care, eu, personal, punandu-le in aplicare, au functionat. In cazul nostru, REPET. Merita totusi incercat!
-Nu va pierdeti rabdarea (Ma rog, vorba vine, rabdarea sigur va veti pierde-o, dar incercati sa disimulati asta in fata copilului. El are nevoie de sustinere, nu de un parinte infuriat).
-Nu va asteptati ca lucrurile sa se schimbe peste noapte. (Ah, da, si eu speram in fiecare zi ca aceea sa fie ultima cina la care o jumatate de ora dura plansul si apoi durerea mea de stomac inca o jumatate de ora).
-Nu il comparati cu fratele/sora care mananca fara sa comenteze (Se intampla ca in orice familie sa fie si unul mai mancacios, dar asta nu il va ajuta pe cel mofturos sa ajunga sa il imite, cu atat mai putin cu cat de fiecare data ii este amintit acelasi lucru. Copilul mofturos se va simti mai degraba abandonat, neinteles de nimeni si eventual va mai dezvolta si o aversiune fata de fratele/sora mancacios/oasa).
-Nu il amenintati cu faptul ca daca nu va inceta cu mofturile, il veti trimite la culcare fara cina (S-ar putea, de frica, sa manance, dar scopul nu este acela de a obtine o victorie de o seara, ci o batalie castigata pe termen lung).
-Nu il obligati sa manance tot din farfurie, mai ales daca stiti ca a facut un efort destul de mare sa guste din ceva ce stiti ca in mod normal  nu ii place (E posibil ca pe viitor sa dezvolte o aversiune fata de mancare cu pricina, chiar daca au fost candva timpuri cand ii placea respectiva mancare).
-Nu il ironizati (Oricat ar parea de sigur si stapan pe sine atunci cand refuza o mancare si marturiseste ca nu ii este foame, cu siguranta ironia venita chiar din partea parintilor in care are cea mai mare incredere, va fi o lovitura crunta pentru el si in timp il va indeparta atat de voi, ca parinti, cat si de felul de mancare pentru care a fost ironizat. Amintirile negative au un impact mai mare asupra mintii decat cele pozitive!).
-Nu il prezentati ca fiind mofturos fata de alte persoane in prezenta lui. (Copilul se va simti, iarasi pus la colt fix de persoana in care are cea mai mare incredere -mama sau tata- si efectul nu va fi cel scontat, sa mearga acasa si sa manance tot fara sa mai comenteze, ci dimpotriva, sa se indeparteze si mai mult atat de voi ca parinti, cat si de mancarea ce ii cauzeaza atatea probleme).
-Nu il amenintati cu spitalul, injectiile si alte asemenea nazdravanii, pentru ca fie se va speria intr-atat incat va refuza orice mancare, fie va manca doar atunci, sub amenitare, dar in timp va dezvolta o inversunare si mai mare.
-Nu-i oferi recompense in schimbul mancarii (E posibil ca un iesit afara, un desen animat, sau ceva dulce sa il determine sa manance, dar atata vreme cat o face sub presiunea de a obtine ceva nu il ajuta sa se imprieteneasca cu mancarea).
-Nu te exprima (prea des) in prezenta lui ca nu iti place un anumit fel de mancare. Copilul poate sa te ia ca exemplu atunci ca refuza mancarea, chiar daca mai des decat o faci tu si chiar daca nu pentru acelasi fel de mancare. Fiecare are dreptul sa isi exprime preferintele culinare si acestea nu trebuie sa coincida!!!

In schimb, ce ar putea functiona:
-Vorbeste-i cu calm si blandete si roaga-l de fiecare data sa guste "macar o lingurita" (Nu trisa, fa sa fie cu adevarat o lingurita si daca verdictul va fi "Nu imi place" - asteapta-te sa spuna asta chiar si in conditiile in care ii va placea, doar ca nu va avea puterea sa recunoasca asta din prima - pregateste acest meniu peste alte cateva zile si repeta aceeasi metoda).
-Incurajeaza-l sa isi puna singur in farfurie atat cat crede ca va putea manca si spune-i pe un ton cate se poate de calm, din care sa nu se simta nici o umbra de amenintare, ca aceasta va fi toata masa si nu va primi nimic la completare.
-Citeste-i carti care sa vorbeasca despre cat de important este sa se hraneasca sanatos (vezi si Mancati sanatos).
-Povesteste-i din experienta proprie (dar fa-o in situatii neutre, nu atunci cand nervii sunt intinsi la maxim si de o parte si de alta) si, zic eu, mai poti adauga si cateva artificii, atata timp cat nu exagerezi prea tare, despre ce important a fost cand tu ai descoperit cum te-a ajutat sa intelegi ca a manca cartofi prajiti si crenvursti iti subrezise sanatatea.
-Explica-i procesul prin care mancarea ajunge in stomac, este digerata, si cum elementele necesare organismului sunt transportate de sange, fiecare la locul unde este nevoie pentru a avea un par frumos, unghii sanatoase, piele catifelata, etc.(Copiii sunt fascinati sa asculte astfel de lucruri, daca le-o imbraci intr-o poveste atragatoare, fara sa li se reproseze lor ceva).
-Fii consecvent si tine-te de regulile stabilite cu vorba buna si fara amenintari sau ton ridicat.


Cam astea aveam de spus, iar mai pe scurt, as zice ca ai nevoie de 3 ingrediente :
RABDARE, VORBA DULCE si INCREDERE IN PROPRIUL COPIL!

Sper sa va fie de folos aceste sfaturi si sa castigati si aceasta batalie, atat pentru folosul vostru, dar mai ales al copilului!
Sa mancam sanatos!