Intrebarile mele preferate

 

Știți, precum sunt pe pământ mii de religii sau confesiuni religioase "acreditate" ca să le spun asa, cărora li se mai adaugă si cele individuale, caci e imposibil sa nu fi auzit măcar o persoana în jurul vostru mărturisind ca nu crede în Biserica sau preoți, dar crede în Dumnezeu în sufletul sau, având în felul acesta propria-i confesiune, propriile reguli si definiții despre ce este Dumnezeu si cum sa i te închini Lui, tot asa cred ca exista și un cod al bunelor maniere. Acesta nu poate fi unul universal (nici nu ar avea cum, caci unele lucruri depind de cultura și tradițiile unei tari, cum ar fi de ex, foarte nepoliticos la japonezi sa iti sufli mucii în batista/șervețel sau chiar sa dai salut între barbati). Dar chiar și asa, eu ma gândeam ca unele lucruri  de bun simt raman universale și transcend peste veacuri.  Asa ca, pe vremea când ma pregăteam sa intru eu în lumea bună, asemeni persoanelor lui Austen, mi am cumpărat din putinii bani de bursa un Cod al bunelor maniere și am aflat atunci o gramada de lucruri ce mi-au fost de folos în aventura mea în afara perimetrului familial. 

Mai direct, mai prin apropouri, mi s-a spus ca unele reguli ar putea fi chiar un eșec pt fetele mele dacă le cresc după același sistem de reguli, mult prea desuet pt societatea noastră. Însă eu ma încăpățânez sa scot din ele "micuțe doamne".

Iată câteva din întrebările mele preferate pentru care, recunosc, că deși unele din ele se repeta și as putea spune ca am răspunsuri pt ele, de cele mai multe ori, ma prind in momente în care îmi uit cuvintele acasă, sau pur și simplu mi-e rușine de rușinea celuilalt și cel mult scrijelesc un zâmbet tâmp pe față, după care dau exact răspunsul pe care nu îl voiam. 

1. Ești insarcinata? Direct asa, fără nicio alta introducere și de la persoane cu care te vezi o data în an. Si asta pt ca hanoracul îmi e prea larg, sau am mâncat prea multe fructe.

2. Când faci băiatul? 

3. De ce ai facut asa multe fete? Cautai băiatul și nu l-ai găsit?

4. Cat câștigi? Recunosc, de vreo 9 ani de zile nu am mai primit întrebarea asta, caci tot de atâția ani sunt în concediu de maternitate, dar a devenit și Cât câștiga soțul?

5. Sper ca nu te superi, dar vreau sa te întreb ceva. E clar, dacă începe cu aceasta presupunere, ma aștept sa fie ceva deloc plăcut, mult prea intim și nepotrivit, mi se înmoaie picioarele și îmi repet în gand: da, Doamne, da Doamne, sa răspund ce trebuie și sa nu îmi para rau mai târziu pentru ce am zis. Dar de cele mai multe ori, e fix asa: imi dau palme pentru neputinta mea de a fi fost sincera și manierata, caci nu întotdeauna pot sa răspunzi cu "Îmi pare rău, dar prefer sa nu vorbesc despre acest subiect ", cum o cere Codul bunelor maniere.