Cum sa lucrezi cu un copil flegmatic
1. Copiii flegmatici sunt cei mai calmi si linistiti copii. Super, cine are un singur copil si mai nimereste si tiparul flegmaticului, poate sa se considere norocos. Dar cum fiecare are punctele lui slabe impotriva carora trebuie sa lupte, si la un astfel de copil calm si linistit, provocarea mare este aceea de a reusi sa ii gasesti ceva fata de care sa simta entuziasm, sa ii placa sa faca un lucru, sa nu il vezi intotdeaua stand, plictisindu-se pentru ca prea putine lucruri ii starnesc interesul.
Asa mi-am explicat eu de ce de cand era mica, greu reuseam sa o conving pe Irina sa iesim afara, la locul de joaca. Si acum e la fel, doar ca mai usor de motivat cu alte 3 surori pline de entuziasm. Irina ramane totusi prima care vrea inapoi in casa. Si vorbesc despre vara, nu iarna, cand puteam sa imi imaginez ca e din cauza frigului. Pentru ea era o corvoada imbracatul, dezbracatul, mutatul dintr-un loc in altul, cu alte cuvinte, orice lucru sau actiune care o determina sa iasa din starea ei de confort. Asta a fost si motivul pentru care nu i-a placut niciodata la gradinita, desi eu nu pricepeam pe atunci, comparand-o cu sora-sa Sofia, care stiam ca nefiind sociabila, nu voia sa intre in contact cu alti copii. Irina nu avea problema asta, mult mai tarziu m-a lamurit ca nu voia la gradinita pentru ca nu ii placea ora cand trebuia sa lase tot si sa se imbrace sa plece la plimbare.
2. Copiii flegmatici sunt impaciuitori si pentru ca nu suporta conflictul, prefera sa lase de la ei. Irina cedeaza de foarte multe ori in favoarea surorilor, nu are prea multe initiative si aparent e minunat si de admirat, insa uneori aceste situatii in care alege sa renunte la ceva ce isi dorea in favoarea altcuiva, aduc si frustrari care izbucnesc mai tarziu sub forme de plans "din nimic". De aceea Irina este copilul care plange cel mai des si caruia trebuie sa ii explic cum sta treaba cu stima de sine, care e limita pe care singura trebuie sa si-o recunoasca cat poate lasa de la ea "cu bucurie" si cat o face fara sa isi dea seama ca mai tarziu acest lucru ii aduce nemultumire.
3. Copiii flegmatici sunt cei mai comozi si daca le mai dai si ceva de rontait, nu imi mai ridici de pe canapea. Si eu care ma bucuram tare ca Irina era cea mai mancacioasa dintre fetele mele si cea mai dispusa sa guste lucruri noi! Acum am aflat ca flegmaticii sunt cei mai predispusi la obezitate, pentru ca iubind confortul, linistea, pacea si mancarea, nu sunt foarte dornici sa faca miscare, daca nu ii atragi cumva. Iti trebuie foarte multa vointa ca sa lupti impotriva acestei pofte, lucru pe care eu l-am admirat tot timpul la sotul meu. Dar vointa nu este un lucru cu care te nasti, ci pe care trebuie sa il educi, asa ca nadajduiesc ca voi reusi in cazul Irinei cat imi e mie in putere, apoi sa o las pe ea sa duca lupta mai departe.
4. Copiii flegmatici sunt mai constiinciosi si mai responsabili, ceea ce suna foarte bine. Pana la un punct. Eu, crezand-o pe Irina sangvinica, eram convinsa ca din moment ce va fi scolorita, voi trage mult de ea pana o responsabilizez cu temele, grija de ghiozdan si tot ce presupune pregatirea pentru scoala. Dar neincadrandu-se in acest tipar, am realizat ca este foarte constiincioasa si serioasa cu lucrurile astea, intr-atat incat o apuca plansul luni dimineata de teama de a nu fi facut o tema despre care "poate ca a uitat". Sotul meu mi-a marturisit ca oricat l-au sustinut parintii ca pentru ei nu conteaza notele lui si nu l-au comparat, cum a fost in cazul meu cu X sau Y, el a "urat toti anii de scoala" din cauza stresului vreunui examen sau vreunei lucrari. Eu imi fac sperante mari ca descoperindu-i temperamentul si citind despre cum sa lucrez cu ea, o voi ajuta sa nu ajunga la acest stres.
Tot Irina mea s-a pus pe plans doar pentru ca a rupt coperta de la caiet deja rupta, doar ca ea a tras de ea pana la capat "ca sa vad, mami, cum se simte plasticul cum se rupe",
dar imi marturisea asta in hohote de plans de parca facuse acest lucru
ca fiind cel mai groaznic de pe pamant. Eu i-am spus ca foarte bine ca
l-a rupt, si eu as fi facut la fel ca si mie mi-ar fi placut senzatia
plasticului rupt, dar ea se simtea in continuare vinovata ca acum va
trebui sa consumam alti bani pentru o coperta. Ei bine, daca
sotul meu nu mi-ar fi marturisit ca el toata copilaria si chiar si acum
adult, renunta la a-si spune unele dorinte de teama de a nu impovara pe
cineva cu cheltuieli pentru lucruri inutile, as fi tins sa cred ca "am facut eu ceva gresit si am stricat copilul asta"
(intre noi fie vorba, am des sentimentul asta in relatie cu toate cand
mi se pare ca IAR nu am facut lucrurile cum trebuie de vreme ce ele se
manifesta altfel decat cred eu ca ar trebui). Tot ea o trage pe Tatiana
la raspundere pentru orice foaie consumata "aiurea, pentru care se mai
taie un copac".😀
5. Copiii flegmatici sunt lipsiti de interes in general pentru orice, dar isteti si cu o memorie buna. Nu am crezut ca tine de temperament pana nu am citit, dar cu siguranta este nevoie si de alti factori care sa duca fie la evolutie, fie la involutie. Noi avem o gramada de jocuri si facem o gramada de activitati impreuna, dar Irina este singura care nu vrea sa participe in cea mai mare parte din timp la toate astea. Si daca ma temeam ca surorile vor afla tot felul de lucruri si ea va suferi cand va realiza ca nu le stie (ceea ce se intampla cateodata), pot spune ca recupereaza foarte usor pur si simplu. Daca cu Sofia joc sah de 2 ani si incepe sa cunoasca unele mutari si sa le gandeasca din timp, Irina, lipsita de interes, in timp ce alearga prin casa si se batzaie cu surorile mai mici, dintr-o data vine langa mine si imi spune ce miscare as putea face ca sa capturez o piesa. Si asa se intampla si in alte situatii. Cu Sofia am aplicat tot felul de metode si jocuri ca sa invatam sa citim, sa invatam engleza, chestiuni de geografie etc...Irina le-a refuzat, dar acum, pe foarte multe din lucruri, pur si simplu le stie.
6. Copiii flegmatici vor sa le faca pe plac celor din jur, intr-atat incat uneori isi ascund emotiile si starile lor si nu stiu cum sa le gestioneze. De-asta e foarte important sa stii cu cine lucrezi, ca sa stii unde sa intervii si cand sa ii explici pentru care lucruri e bine sa renunte si pentru care e bine sa stie sa lupte. Renunta cu usurinta la povestile care ii plac ei, ca sa le faca placere surorilor, daca ele aleg alte povesti sa le fie citite, renunta la dorintele ei rar si vag exprimate cand e vorba sa aleaga un loc unde sa mergem la plimbare, renunta cel mai usor la "randul ei de a sta in pat langa ea atunci cand citesc povestile de seara, daca Tatiana sau Sofia sunt suparate si par sa aiba mai multa nevoie de mine in seara respectiva, desi nu era randul lor". Dar si plange foarte usor si foarte des si acum stiu ca e din cauza frustrarilor de aceasta natura, caci de fapt ea, dintre toti copiii mei, are nevoie cel mai mult de afectiune exprimata fizic, prin imbratisari, gadilaturi, pupaturi (pana si Natalia, <1 an si 8 luni>, daca este intrebata unde este obrazul care trebuie pupat, nu si-l arata pe al ei, ci merge fix la al Irinei si apasa asa de dulce cu degetelul ei in "obrajii expandati" ai Irinei, cum imi place mie sa-i numesc falcutele ei pufoase).😅
7. Si sa nu uitam: Sa nu comparam niciodata un copil cu altul, caci temperamentul lui nu ii permite sa se manifeste conform unui copil cu alt temperament, iar faptul ca este comparat, pentru el inseamna ca nu este acceptat si iubit asa cum este. Cu alte cuvinte, niciun copil de orice temperament ar fi, nu poate și NU TREBUIE sa devina sau sa adopte un alt temperament, ci trebuie sa isi desăvârarseasca aspectele pozitive specifice temperamentului sau, caci pana la urma frumusețea consta în diversitate.
Si mai important decat orice, nu uitati sa cereti ajutorul Maicii Domnului pentru a va ajuta sa intelegeti, acceptati si cresteti frumos un copil de orice temperament ar fi.
Cum spuneam si aici, eu cand clachez, recurg la Acatistul Maicii Domnului, povatuitoarea copiilor. PS: referitor la poza, apare o Irinuca foarte stresata ca incepe scoala si ea nu va intelege ce i se spune.
Comments
Post a Comment