Ne jucam diferit

 

Chiar dacă suntem parintii aceluiași copil, ne jucam diferit cu el. Si foarte bine facem, zice dr. John Gottman în cartea lui, Parenting - Cum sa crestem copii inteligenți emoțional.

Poate pentru unii e asa de evident ca li se pare ciudat ca abordez subiectul ca și cum as fi descoperit ceva deosebit precum Columb America. Dar da, pentru mine a fost o descoperire importanta.

Când o aveam doar pe Sofia, ma supăram des pe soțul meu ca nu se joacă dom'le "inteligent" cu fata. Eu doar îmi petreceam o zi întreaga cu ea construind din cuburi, desenând și colorând fără sa depășim conturul, învățând cum fac anumite animale și cum sa le recunoaștem după urme..ce sa mai, doar lucruri academice și vine el acasă seara și strica totul asa deodată, aruncand-o pana în tavan, facand-o ca pe avion și tavalindu-se unul peste altul pe parchet în hohote de râs? Vreau sa va spun ca au ajuns chiar sa inventeze toate 3 impreuna cu el, chiar si un joc căruia ii spun Aspiratorul (n-am nici cea mai vaga idee de ce) in care el le urmărește în jurul mesei și pe sub masa și astea toate rad de e prăpăd  nu alta. Pur și simplu nimic nu le face mai fericite. Nici măcar pizza mea făcută în casa. Așteaptă toată vara sa vina vremea urâtă ca să se poată juca jocul asta, pentru ca atunci când e vreme buna stam mult prea mult afara ca să mai aibă cineva timp și mai ales energie pentru un astfel de joc.

Recunosc ca nu a trebuit sa ne certam în toți acești ani, Slava Domnului,  pana am ajuns sa îmi cada cartea lui Gottman în mana, ci cumva intuitiv am acceptat încă de la venirea Irinei, a doua fetita, ca lucrurile trebuie sa rămână asa: eu cu activități intelectuale, el cu jocurile astea "prostesti" dar super amuzante, fără sa ma mai supăr, dar cumva tot fără sa înțeleg beneficiul real din spatele unor astfel de activități.

Domnul Gottman explică cum și de ce astfel de jocuri au un rol esențial în educarea și creșterea armonioasa a unui copil. El chiar m-a lămurit ca intr-adevar mamele sunt înclinate spre activități din astea academice (e bine deci, nu era ceva în neregula cu mine), iar tatii spre jocuri care seamănă mai mult cu roller coster, cum spune el, iar lucrurile astea e bine ca sunt asa, împărțite, caci copilul pur si simplu în felul acesta invata despre emoții și despre controlul asupra lor.

Cu alte cuvinte: mamicilor, lăsați copiii sa se joace jocurile astea "prostesti" cu tatii lor și nu uitați ca beneficiile pot fi chiar mai mari pe termen lung decât dacă îl mai învățați pe copil o poezie ca să îl puteți intregistra și trimite apoi bunicilor filmarea.