Usor sau greu sa cresti copii
-parinti care spun ca e usor, ca nu e nevoie sa iti faci prea multe griji, ca doar de cand e lumea s-au nascut copii si inca multi per familie si iata ca s-au descurcat.
Asa e, s-au descurcat, iar eu personal sustin familiile cu multi copii (doar am si eu 4 la activ😀), doar ca nu cred ca e suficient sa ii naști si sa le dai o lingura de mâncare pe principiul Unde mănâncă doi, mănâncă si al treilea si restul sa lasi in seama altora: crese, gradinite, bunici sau ...in voia Domnului, asta neinsemnand nicicum incredintarea lor in grija lui Dumnezeu ca urmare a unei credinte adevarate ci abandonarea lor in fata unui televizor, telefon sau altele din aceasta categorie.
-sunt si părinți care cred ca a naste copii e înfricoșător de greu pentru ca, pe langa iubirea care trebuie impartita la fiecare (ca si cum iubirea o poti masura in vreo unitate de masura si de aici pana acolo este pentru primul nascut si de aici pana la ...capat e pentru celalalt: ghinionul celui de-al doilea, lui nu i-a mai ajuns portie intreaga😕), e nevoie de foarte multă cheltuială (grădinițe și școli alese, haine de firma, device-uri ultimul răcnet si nu mai spun de bani de buzunar, petreceri și musai o masina la majorat si apartament ca dar de nunta).
Pentru ca am fost întrebată, sfătuită, compătimita, dar si admirată de faptul că pot fi mama a 4 copii, m-am gandit sa marturisesc aici, ca viata cu mai multi copii nu e usoara, dar nici grea, e doar o provocare continuă de a fi mai bun, mai răbdător, mai împlinit, mai frumos, mai plin de energie ( nu sunt ironică, pe vremea când nu aveam copii, lancezeam cu orele in fata TV-ului, si abia străbatem parcul de la un cap la altul, iar acum nu stiu cum după o noapte de somn segmentat, ma trezesc dimineata devreme si ma joc, gătesc, citesc, imping caruciorul cu o mana, car o trotineta in cealalta si fug după cea care a uitat cum se pune frâna la vale si imi doresc ca ziua sa nu fi avut numai 24 de ore, ca să pot face mai multe). Asta nu inseamna ca nu sunt obosita, doar ca implinirea pe care o ai, iti confera combustibilul necesar pentru o noua zi.
Asadar, cam ce am inteles eu in ultimii 8 ani de cand sunt mama:
-un copil are nevoie de hrana spirituală mai mult decat de hrana fizică. Nu-i bai daca nu il scoti la Mcdonald's prea des (si asa nu e sanatos), poti sa ii faci si tu cartofi acasa. Sau dacă nu a gustat încă cea mai scumpă înghețată, caci doar din fructe culese de la bunici si niste brânză mascarpone luata la oferta, pregătiți voi împreună o înghețată pe cinste si nimic nu se compara cu atmosfera creată. In schimb serile petrecute cu toții în jurul unei mese, in liniste, fără a privi stiri, meciuri sau vreun desen/film, cu discuții în urmă cărora copii afla ceva, părinții își descoperă copii si nevoile lor, au un efect tamaduitor asupra oricărei neputințe monetare de a fi pregătit o cina ca într-un restaurant de lux.
-un copil are nevoie de mai multe îmbrățișari cu care sa il acoperi, decat de cele mai scumpe haine. Nu inseamna ca nu e importanta calitatea, dar eu stiu clar ca exista hainute de bumbac sau alte materiale sănătoase la branduri no name, sau de ce nu, in ultima instanta, primite de la o vreo mămică ce nu mai are nevoie de ele. Fetele mele cand primesc haine de la cineva, o seara întreagă o joacă pe Heidi care fusese îmbrăcată cu toate hainutele cand a fost dusă sus la munte, ca să nu îi fie greu sa le poarte în brațe.
-un copil are nevoie de joacă împreună cu părinții decât de multe jucării și neaparat din cele mai scumpe. Eu am rămas de multe ori socoată de cât de frumos s-au jucat fetele mele cu păpuși făcute de mine pe cand imi exersam mana in ale croitului, in detrimentul jucăriile lor de lemn, cumpărate cu atâta entuziasm. Acum, cea mai mare parte din zi si-o petrec jucându-se cu oamenii pe care si-i desenează singure, ii colorează, si apoi ii decupează. Si trec prin acest proces zilnic. Cred ca in curând va trebui să mai cumpărăm o alta casa ca să depozitam toate aceste decupaje pentru ca nici la cele vechi nu renunță, dar nici altele noi nu se pot abtine sa nu creeze de vreo 3 ori pe zi.
-un copil are nevoie sa petreacă timp cu tine, fie la bucătărie, la citit povesti împreună, la lancezit pur si simplu pe canapea si gadilat in talpa decât pe device-uri. Parintii se tem ca altfel nu vor fi in pas cu tehnologia, vor rade colegii de ei si vor fi excluși. Sofia nu știa nici macar sa stingă apelul pe Skype cand vorbea cu bunicii pana anul trecut cand a inceput pandemia, iar acum de cand cu scoala online, face totul singura si foarte rapid asimilează tot ce tine de calculator. Cat despre excludere, este alta poveste, dar prefer să merg pe principiul :spune-mi cu cine te însoțești ca să îți spun cine esti.
- un copil nu are nevoie nici de masina la 18 ani, nici casa ca dar de nunta, pt ca viata nu inseamna sa primesti toate lucrurile materiale pe de a gata, ci inseamna sa ii fi oferit pregătirea necesară pentru a înfrunta viata asa cum trebuie, cu nădejde, cu speranța, cu incredere, cu o minte si un trup sănătos pentru a face față tuturor încercărilor la care vor fi sau se vor expune.
PS: poza ilustreaza cum se desfasoara serile noastre in familie
Comments
Post a Comment