Vaccinare vs nevaccinare

Subiectul acesta este inca foarte fierbinte si de mare actualitate iar eu, personal, cred ca va ramane intotdeauna asa.
Doar ca aici nu as vrea sa abordez subiectul cu pricina din pozitiile bine-cunoscute: PRO sau CONTRA, ci dintr-o pozitie pe care mi-as dori sa o aiba orice parinte fata de alegerea facuta de un altul in ceea ce ii priveste pe propriii sai copii.
Informatii pe aceasta tema sunt asa de multe, fie articole scrise, carti sau documentare, ca ti-ai pierde jumatate din viata pruncului tau ca sa citesti si sa te documentezi pe acest subiect si la sfarsit s-ar putea sa ramai la fel de bulversat si cu aceeasi dilema: sa imi vaccinez sau nu copilul?

Sa nu se inteleaga ca as fi impotriva informarii, ba dimpotriva, cred ca este necesara in absolut orice privinta, mai ales cand este implicata viata copilului tau DAR...
Informarea trebuie sa fie personala, asumata cu responsabilitate si in colaborare cu celalalt parinte.
Acestea fiind spuse, nu cred ca este normal ca hotararea luata in familie sa fie dezbatuta si pusa la indoiala de un alt parinte din afara familiei tale, care incearca prin orice mijloace sa te convinga de "greseala" facuta.
Nu stiu cum acel ALT parinte isi poate asuma o situatie in care:
-copilul celuilalt, vaccinat, dezvolta o boala autoimuna sau are alte manifestari din spectrul autist, de pilda, ca urmare a sfaturilor tale?
-copilul celuilalt, nevaccinat, dezvolta simptomele unei boli pentru care exista vaccin si care, in urma sfaturilor tale, nu a fost vaccinat?

Parerea mea este ca vaccinarea sau lipsa acesteia trebuie facuta in urma unei analize a istoricului de boli din familia respectiva, de factorii de mediu care influenteaza cresterea copilului tau, de sistemul imunitar al acestuia si ....mai sunt atatia alti factori care pot juca un rol important intr-o directie sau alta si pentru care niciun individ nu se poate compara cu un altul.

Asadar, dragi parinti, nu purtati povara unei alte familii si lasati fiecare mama si tata sa isi asume responsabilitatea fata de DARUL lui Dumnezeu: propriul sau copil.
Orice hotarare luati, dupa o informare in consecinta, asezati-o ca rugaciune in fata lui Dumnezeu si El va va ocroti pruncul.

In final va las o povestioara pe care am ascultat-o cu multi ani in urma si care se potriveste minunat unei atari situatii:
Sfantul Nicolae (protectorul copiilor) impreuna cu Sfantul Spiridon (nu mai stiu sigur daca acesta era cel de-al doilea sfant, dar nu asta are relevanta acum) mergeau impreuna, grabindu-se spre Biserica unde urmau sa slujeasca Sfanta Liturghie.
In drumul lor vad un baietel maltratat de un adult. Sfantul Nicolae se opreste si ii spune cu fermitate, prietenului sau, Sfantul Spiridon:
-Imi pare rau, eu nu pot merge sa slujesc Domnului, ma voi opri aici sa il ajut pe acest copil sa scape din mana acestuia care ii pricinuieste atata vatamare.
Sfantul Spiridon in schimb, ii raspunde:
-Ramai, eu in schimb voi merge sa slujesc Domnului caci ma gandesc ca El de acolo de Sus vede bine ce se intampla cu acest copil si ma voi ruga in timpul Sfintei Liturghii pentru el, sa fie scapat din mana acestuia.
Intrebarea de final era: care dintre cei doi sfinti a procedat corect?
Raspunsul era ca amandoi, in egala masura. DE CE? Pentru ca fiecare o facea din iubire atat pentru Dumnezeu cat si pentru creatia acestuia si nu dintr-o decizie meschina care sa il favorizeze intr-o directie sau alta.

Ca si in cazul vaccinarii sau non-vaccinarii, daca alegerea facuta este o consecinta a nadejdii puse in Dumnezeu si a iubirii pe care o porti pentru propriul tau copil, atunci linistea si impacarea cu decizia luata nu trebuie sa se transforme intr-o arma cu care sa-l condamni pe celalalt parinte de o alegere diferita de a ta.