Vorba dulce mult aduce

 

...sau Prinzi mai multe muste cu miere.

Nu se poate sa nu fi auzit vreo mamica spunand suparata despre copilul ei: Parca special face totul pe dos. Eu ii spun sa nu faca acel lucru si desi se uita la mine, ba parca imi mai si zambeste, fix lucrul acela il face. Dupa care vine si concluzia: E un copil rau!

 Dar copiii nu sunt rai, copiii sunt doar atat de indragostiti de noi, ne iubesc atat de mult incat isi doresc sa faca orice doar sa fim atenti la ei, sa ii observam, sa stim ca sunt acolo si ca suntem interesati de ceea ce fac, de ceea ce spun, sa ii admiram, sa ii ajutam, sa le oferim la randul nostru, toata dragostea ce li se cuvine.

Nu cred sa existe adult caruia sa ii placa sa fie criticat, sa i se faca observatii, sa fie dat exemplu negativ in fata prietenilor sai. Tot asa stau lucrurile si cu cei mici, cu atat mai mult cu cat ei nu sunt inca emotional dezvoltati si au nevoie de feedback pozitiv in permanenta pentru a creste adulti responsabili, grijulii si atenti la nevoile celorlalti. Si atunci, cum ar putea unui copil sa ii placa sa fie mereu criticat, mereu certat, mereu admonestat si mereu in vizorul nostru doar atunci cand gresesc?

Asta nu inseamna ca atunci cand gresesc (si sigur ca o fac destul de des, pentru ca sunt copii si au nevoie de un traseu luuuung pentru a ajunge sa greseasca tot mai putin) trebuie sa le spunem: Bravo, ce bine ai facut! (Nici macar ironic), insa trebuie sa li se atraga atentia intr-un mod pozitiv asupra greselii si sa fie ajutati sa inteleaga de ce au gresit si cum isi pot indrepta singuri greseala. 

Exista acea atentie negativa, pe care parintii o pot manifesta in mod constant fata de copiii lor. In ce consta aceasta? Parintii par sa observe numai greselile copiilor si nu fac altceva decat sa ii critice, sa ii certe, sa ii pedepseasca pe acestia in speranta ca nu vor mai repeta acea greseala, dar spre surprinderea lor, copilul continua sa aiba un comportament inadecvat si chiar sa repete aceeasi actiune in pofida observatiilor facute de parinte. Si de aici concluzia eronata a celor din urma: Zici ca e surd, eu vorbesc, eu aud sau Copilul asta e rau!

Copiii isi doresc cu orice pret atentia noastra si vor face orice sa o obtina, chiar daca aceasta inseamna sa ne atraga printr-o fapta deloc pe placul nostru. 

Daca vrem ca ei sa nu mai continue in felul acesta, vom fi nevoiti sa le acordam portia de atentie dupa care ei tanjesc si mai ales sa le adresam cuvinte de apreciere, de lauda.(Am scris despre asta si aici).

Fetita mea, Sofia, fiind cea mai mare, are tendinta de as aroga dreptul de sefa atunci cand este cu surorile ei si desi deseori greseste si se lasa cu miorlaieli, plansete si jalbe in protap, stiu ca nu o face decat din dorinta de a le ajuta, doar ca inca nu si-a insusit suficient metoda. 

Feedback-ul meu pentru ea, in astfel de situatii este de felul acesta: incep cu ceva pozitiv (Stiu ca vrei sa le ajuti sa inteleaga/faca lucrul acesta si este foarte bine...), continui cu partea negativa, adica ii atrag atentia asupra faptului ca greseste cu aceasta atitudine (Dar nu e ok sa le spui pe tonul acesta/Nu e in regula sa le obligi, sa tipi, sa le fortezi sa faca asta), in functie de cat de grava e situatia si mai ales de cate ori se intampla acelasi lucru, putem trece si la repercusiuni (Imi pare rau, dar daca vei continua asa, voi fi nevoita sa iau masuri) si terminam tot cu niste cuvinte de apreciere (Dar eu stiu ca tu esti o sora mai mare atenta sa le ajuti sa inteleaga anumite lucruri, doar ca mi-as dori sa intelegi ca Vorba dulce mult aduce).

Proverbul acesta a ajuns la noi in familie cel mai cunoscut...E pe buzele tuturor in fiecare zi😀. Uneori nu e nevoie deloc de toata polologhia de mai sus, ci doar de aceste 4 cuvinte: Vorba dulce mult aduce!

Situatie la micul dejun:

Tatiana isi curata oul fiert aruncand cojile pe jos.

Sofia nu poate accepta o asemenea situatie, doar este sora mai mare si stie ca nu asa se procedeaza, nu?😉, asa ca ea gaseste de cuviinta sa tipe la ea si sa ii smulga oul din mana.

Rezultatul? Tatiana incepe sa planga.

Eu calma, ma intorc spre ele si spun doar: Sofia, mami: Vorba dulce mult aduce!

Imediat dupa, Sofia catre Tatiana: Tani, te rog, iti aduc un castronel sa le cureti, sau daca tu crezi ca nu te descurci, ti-l curat eu. E bine asa?

Tatiana multumita, ii da oul si asteapta sa ii fie curatat.

Sfarsit.