De ce sa nu dam Cezarului ce e al Cezarului?

Va rog, nu aruncati cu oua sau cu rosii (mai ales acum ca se gasesc mai greu😏 ), dar mi-as expune si eu punctul de vedere, un pic diferit de ceea ce observ ca manifestare a noastra, a ortodocsilor, fata de impunerile autoritatii in ce priveste desfasurarea Sfintei Liturghii.

M-am apucat in perioada asta sa citesc volumul aparut la Manastirea Petru Voda, sub ingrijirea Parintelui Justin Parvu "Sfintii inchisorilor" si, desi imi erau cunoscute amanunte din vietile multora dintre ei, acum, privind din perspectiva celor ce ni se intampla noua,  unei societati consumeriste si ahtiate dupa confort, vad si inteleg lucrurile cu alti ochi.
Ma gandeam cum un Valeriu Gafencu, un Gheorghe Jimboiu, un Ilie Lacatusu si altii asemeni, vrednici de pomenire, au ajuns la masuri de sfintenie in conditiile in care au fost lipsiti de participarea la Sfanta Liturghie sau la impartasirea cu Sfintele Taine?

Sa nu fiu inteleasa gresita...departe de mine gandul de a considera Sfanta Liturghie sau Sfanta Impartasanie fara importanta.
Ba dimpotriva, cred ca fara slujirea Sfintei Liturghii, viata aici pe Pamant ar fi incetat cu mult timp inainte, iar in ce priveste Sfanta Impartasanie, sunt cu totul incredintata ca este medicamentul suprem.
Insa nu vad de unde atata razvratire si neintelegere a unor reguli impuse de autoritati in ce priveste neparticiparea noastra, a credinciosilor, in aceasta perioada de pandemie, atata vreme cat toti sunt nevoiti sa isi inchida portile (orice activitate culturala, religioasa, artistica si de ce fel o mai fi), iar Biserica NU este inchisa, ci doar redus numarul celor participanti la Sfanta Liturghie.

Eu mai degraba as da slava lui Dumnezeu pentru urmatoarele lucruri de care ne putem bucura in aceasta perioada:
- ca Sfanta Liturghie inca se desfasoara si noi nu suntem vaduviti de aceasta mare lucrare a lui Hristos pentru noi;
-ca nu traim vremurile acelea de prigonire, in care bisericile erau nu numai inchise, dar si distruse, iar preotii aruncati in inchisori;
-ca nu trebuie sa ne marturisim credinta cu teama de a fi martirizati;
-ca putem sa ne retragem un pic in chilia casei noastre si sa ne rugam asemeni Mariei Egipteanca (a carei viata tot este relatata tocmai in aceasta perioada a Postului Mare) in pustia inimii noastre si sa ne ajute Dumnezeu sa ne putem bucura si noi, asemeni ei, la vremea cuvenita de Taina Sfintei Euharistii.
- ca putem, in felul acesta, sa intelegem mai bine viata pustnicilor si a zavoratilor, despre care eu, personal, mereu m-am intrebat cum pot duce o asemenea lucrare;
-ca ne putem concentra mai mult pe rugaciune si mai putin pentru partea exterioara;
-ca intarindu-ne duhovniceste print-un post si printr-o viata de rugaciune neafisata, vom iesi mai intariti si mai pregatiti duhovniceste sa ne invrednicim iarasi, la vremea randuita de Dumnezeu, de Trupul si Sangele Mantuitorului.

Pana atunci, de ce sa vociferam, sa facem supozitii cum ca se vrea inchiderea Bisericii cu totul, de ce sa iesim din nou in evidenta prin neascultare si nesupunere, noi, crestinii, de la care toti se asteapta sa fim "Lumina lumii"?

Dumnezeu sa ne intareasca!