Doua povesti sub semnul intrebarii

Nu numai ca nu sunt impotriva povestilor clasice (pe motiv ca incita la violenta, ca sunt terifiante, inspaimantatoare si mai stiu eu cum...faptul ca trateaza subiecte "naive" (prefer sa le spun asa, nu "stupide", gen: Scufita mancata de lup, Alba-ca-Zapada parasita in mijlocul unei paduri inspaimantoatoare...din exerienta mea si cu alti copii, am observat ca cei mici se orienteaza spre ceea ce de fapt se si vrea morala povestii, iar pe masura ce cresc si ar putea sa observe partea aceasta "terifianta si inspaimantatoare" depasesc varsta povestilor si atunci ajung sa o citeasca cu alti ochi, aceiasi cu care citesc si eu azi, spunand:"ehhh, povesti"...si ma gandesc ca generatii de-a randul, copiii au trait cu povesti despre eroii din Odiseea si Iliada, mitul lui Sisif..etc), ba chiar pot sa spun ca povestile moderne care trateaza subiecte ca "bunatatea, respectul, increderea" etc dar nu au miezul acela incitat care sa ii provoace pe copii la propriul lor deznodamant, nu par sa prinda la cei mici..cel putin fetelor mele le pot citi o astfel de poveste fix o singura data..a doua oara, eventual revin asupra povestii doar daca ilustratiile cartii sunt reusite.
Ma rog, asta este parerea mea, nu dati cu pietre!:) Ce voiam eu sa spun este, ca in ciuda acestei atitudini binevoitoare pe care o am fata de povestile clasice, am intalnit totusi una, a celebrului Charles Perrault, pe baza careia, Hitchcock si-ar fi turnat un film ce i-ar fi adus un succes mai mare decat a facut-o "Psycho".
Nu partea morbida ma inspaimanta, caci vorba ceea, si in "Capra cu trei iezi" avem descrierea "celor trei capete ranjite la fereastra" si "a sangelui de pe perete"(cam dura dar, cum spuneam, prezentarea raului si, bineinteles, starpirea lui, este o conditie sine qua non pentru a reusi sa te intaresti si sa mergi mai departe. )
Povestea se cheama Barba-Albastra...e despre un domn cu care nici o fata nu isi dorea sa se casatoreasca, in pofida nenumaratelor sale bogatii, pe motiv ca era "pocit", avea barba albastra. Si printre altele, aminteste autorul, asa, parca in treacat, ca un motiv nesemnificativ, fetele il ocoleau si pt ca de fapt, el mai fusese casatorit de cateva ori inainte, dar nu se stie unde, sotiile lui dispareau fara urma.Pana la urma, una dintre cele doua surori cu care Barba-Albastra se invecina, accepta sa-i devina sotie si dupa nunta, omul nostru o anunta ca pleaca in calatorie si ii da cheile de la toate incaperile casei unde, bineinteles, ea poate admira bogatiile, dar o sfatuieste sa nu deschida o singura usita "caci va fi de rau". Toate bune si frumoase...am mai intalnit si in alte povesti motivul usii inchise (apropo, chiar intr-o foarte frumoasa poveste, cu implicatii crestine, de fratii Grimm, A treisprezecea usa)..ispita este mare, asa cum ma asteptam, fata merge sa deschida usa..insa..acolo ce intalneste? Pai ce sa fie: trupurile moarte, "sezand intr-o balta de sange", ale fostelor sotii ale lui Barba-Albastra.Fata se sperie, inchide usa si se preface ca nu stie nimic cand sotul ei se intoarce..insa cheia o da de gol, este plina cu sange. El isi da seama ca nu l-a ascultat si o anunta ca ii va taia capul. Ea ii cere ragaz de cateva minute sa isi ia la revedere de pe balconul din camera ei de la sora-sa..pe care o intreba daca nu cumva ii vede venind pe fratii lor care erau anuntati sa o viziteze si daca da, sa le spuna sa se grabeasca..In tot timpul acesta, de 5 ori, Barba-Albastra o cheama amenintator sa coboare pentru a-si primi pedeapsa. Cand, in cele din urma coboara, fata ii mai cere inca o data iertare, dar el, nemilos, o "isfaca de par" si se grabeste sa ii reteze capul cu sabia, dar atunci intra fratii ei si il omoara si ....si ea scapa, ma bucur pt ea..dar care e morala povestii? Adica, ce ar trebui sa inteleaga de aici un copil?
Si alta tare...de acelasi autor..macar asta nu e subiect pt Hitchcock, dar partea a doua pentru "Tanar si nelinistit"(ca si asa a avut prea putine episoade:) ) cred ca se poate...
Unei regine i s-a nascut un copil urat rau ca sarmana, nu stia ce sa mai faca de durere..Insa o zana buna a anuntat-o ca pe cat de urat va fi, pe atat va fi de intelept si ca primeste de la ea harul de a imparti celei care il va iubi din intelepciunea ei, daca si ea ii va darui din frumusete..Si ceva mai tarziu, intr-o alta imparatie, unei alte regine, i s-au nascut doua gemene: una frumoasa, dar proasta si alta urata, dar desteapta. Pe masura ce cresc, cea frumoasa este ocolita tot mai des, caci prea le dadea cu nuca in perete si toata lumea se strange in jurul celei intelepte. Ei bine, netoata il intalneste pe Riquet cel Motat (asa il chema pe uratul bebelus ce i se nascuse primei regine, si asta e si titlul povestii) si el ii propune sa se casatoreasca, spunandu-i ca el ii poate da din intelepciunea lui, daca ea, iubindu-l, ii va darui din frumusetea ei..si da, asa fac...iar biata sora-sa a ramas "urata de mama focului", ca sa il citez pe autor...dar de ce? ea ce vina a avut?

P.S. Barba-Albastra apare in Tezaurul cu povesti .😕