Un basm...multicolor?
Marturisesc cu durere ca in lecturile noastre de zi cu zi, am dat peste un basm care m-a pus pe ganduri...Este vorba de Ileana Sanziana de Petre Ispirescu si l-am intalnit in Povesti romanesti, volum aparut la editura Gama.
Desi cartea in sine, care are si 2 CD-uri, ne place foarte mult si e facuta sa produca ea insasi curiozitate, pe langa cea starnita de povestile continute, prin felul in care este realizata: de pilda, la Capra cu trei iezi, are un pliculet atasat unde copilul poate gasi cartonase cu personajele povestii, la fel si la Povestea lui Harap-Alb, unele povesti sunt scrise pe o foaie mai ingusta si indoita in interiorul cartii asemeni un foi de pergament, iar la sfarsitul povestii despre care vreau acum sa vorbesc, este lipit un carton sub forma de calimara si in interiorul ei,tot din carton, o pana, detasabila, asa incat copiii sa poata imita scrisul inaintasilor nostri de acum mai bine de 100 de ani.
Basmul incepe cu prezentarea unui imparat care avea 3 fiice si care era foarte mahnit din pricina ca imparatia sa se afla la mare anaghie fiind atacata de imparatiile vecine, iar el neavand niciun fecior pe care sa il trimita la lupta, se simte neputincios si prea batran pentru a-si mai apara teritoriul.
Fetele sale, aflandu-i pricina mahnirii, se hotarasc pe rand sa se puna in slujba tatalui lor, asa ca cea mai mare porneste la drum de indata ce afla care este motivul supararii tatalui sau.
Tatal le incearca curajul celor trei fiice imbracandu-se intr-o piele de lup si asteptandu-le la capat de pod, insa numai mezina se dovedeste a fi cea mai de isprava.
Asa cum bine observa Sofia, partea asta se aseamana cu Povestea lui Harap-Alb si incercarea la care sunt supusi cei trei fii de crai de catre tatal lor, imbracat, in schimb, in piele de urs. Doar ca, observ eu, Harap-Alb fusese sfatuit si ajutat pe parcursul intregilor sale incercari de catre femeia pe care o milostivise, ce nu este alta decat Sfanta Duminica...si pe cine sa reprezinte Sfanta Duminica, daca nu pe Biserica insasi, Mireasa lui Hristos?
Iata ca aici, fata cea mica a imparatului nu este sfatuita de nimeni, si pana la urma in ce ar fi putut fi sfatuita, atata vreme cat incercarea de a-ti schimba firea este o ofensa la adresa lui Dumnezeu?
Dupa mai multe incercari din care fata iese biruitoare cu ajutorul calului sau nazdravan, ajunge sa participe la lupta intre doi zmei, ea fiind sfatuita de cal, alege sa il ajute pe unul in defavoarea celuilalt. Zmeul ramas in viata, in semn de multumire, o duce la Muma-sa, Zmeoaica, pentru a fi rasplatita cum se cuvine.
Aici Zmeoaica "il" miroase pe viteaz, presimtind ca sub hainele acelea se afla de fapt trup de femeie si ii spune zmeului ca, daca in urma planului ei siret de a descoperi adevarul, mai bine i s-ar potrivi de mireasa decat de prieten in cele ale vitejiilor. Iata ca pana si Zmeoaica, simbol al raului absolut, pe care in oricare alt basm romanesc, Fat-Frumos o invinge salvand lumea de urat si minciuna, aici ea incearca sa opreasca raul pe care, din nesocotinta, mandrie si prea multa ingamfare, fata de imparat era pe punctul de a-l implini. Insa fata este mai sireata decat Zmeoaica si ii incurca acesteia planul de a descoperi adevarul despre propria-i identitate si pleca mai departe, ajungand la un imparat ce ii porunceste sa i-o aduca pe cea mai frumoasa dintre zane, pe insasi Ileana Sanziana.
Asemeni lui Harap-Alb, si aici fata de imparat are nevoie sa parcurga mai multe incercari, dar de data aceasta incercarile nu ii sunt date de un tata al printesei petite, ci de insasi Ileana Sanziana, indragostita de "cel" care fusese trimis pentru a fi rapita. Una dintre probe si ultima care aduce si blestemul asupra fetei de imparat, este acela de a fura un vas bisericesc pentru a primi "botezul" nasterii intr-un alt corp. In urma acestei fapte necugetate si blasfemiatoare, fata de imparat este blestemata de calugarul care descopera furtul, sa primeasca un alt trup decat acela in care a fost nascuta, cu alte cuvinte, sa devina barbat in cazul in care a fost nascuta femeie.
Cu vasul furat, ea ajunge la Ileana Sanziana unde este invitata sa se imbaieze impreuna, dupa care urmeaza nunta(?!)..unde in basmele romanesti mai este amintita o asemenea "descoperire" inaintea tainei Sfintei Cununii?
Si apoi care sa fie simbolul imbaierii daca nu botezul noului nascut in trup de barbat?
Pe parcursul lecturii, sincer, speram ca Sofia sa nu fi realizat ca de fapt vorbim despre doua "ele" si nu despre un el si o ea, asa cum eram obisnuiti pana acum..dar nu a fost cazul. In pofida lecturii mele grabite in scopul de a o fi bulversat un pic si de a fi pierdut firul actiunii, nu am reusit si ea ma intreba foarte contrariata: dar cum sa se casatoreasca doua fete?
Am incercat atunci sa pulsez un pic pe ideea blestemului adus de calugar, caci ea necunoscand sensul cuvantului "blestem" a trebuit sa ii explic acest lucru si insistand asupra acestui aspect si asupra raului care trebuie sa i se fi intamplat "celei/celui" care a furat vasul bisericesc, ea nu a mai realizat ca de fapt finalul nu era in concordanta cu efectul pe care ar fi trebuit sa il aiba un blestem, caci cei doi, acum sot si sotie, traiesc fericiti, in bunastare si iubiti de poporul pe care il conduc cu multa iscusinta.
Pana la urma blestemul presupune nefericire, urmari nefaste asupra celui ce poarta pecetea lui, pe cand aici, lucrurile nu stau deloc asa,nu?
Nu stiu daca interpretarea mea este exacerbata, dar stiu ca in ciuda finalului fericit care ar fi trebuit sa o bucure macar pe Sofia, caci copil fiind ma gandesc ca neavand mintea (inca! si sper ca pentru mai multa vreme de acum inainte) pervertita de toate tulburarile secolului nostru, ar fi trebuit sa ii aduca acea bucurie ca macar lucrurile s-au asezat cumva si totul s-a terminat cu bine, ea a ramas totusi foarte dezamagita, cu o expresie de profunda nemultumire si total bulversata de aceasta metamorfoza.
Desi cartea in sine, care are si 2 CD-uri, ne place foarte mult si e facuta sa produca ea insasi curiozitate, pe langa cea starnita de povestile continute, prin felul in care este realizata: de pilda, la Capra cu trei iezi, are un pliculet atasat unde copilul poate gasi cartonase cu personajele povestii, la fel si la Povestea lui Harap-Alb, unele povesti sunt scrise pe o foaie mai ingusta si indoita in interiorul cartii asemeni un foi de pergament, iar la sfarsitul povestii despre care vreau acum sa vorbesc, este lipit un carton sub forma de calimara si in interiorul ei,tot din carton, o pana, detasabila, asa incat copiii sa poata imita scrisul inaintasilor nostri de acum mai bine de 100 de ani.
Basmul incepe cu prezentarea unui imparat care avea 3 fiice si care era foarte mahnit din pricina ca imparatia sa se afla la mare anaghie fiind atacata de imparatiile vecine, iar el neavand niciun fecior pe care sa il trimita la lupta, se simte neputincios si prea batran pentru a-si mai apara teritoriul.
Fetele sale, aflandu-i pricina mahnirii, se hotarasc pe rand sa se puna in slujba tatalui lor, asa ca cea mai mare porneste la drum de indata ce afla care este motivul supararii tatalui sau.
Tatal le incearca curajul celor trei fiice imbracandu-se intr-o piele de lup si asteptandu-le la capat de pod, insa numai mezina se dovedeste a fi cea mai de isprava.
Asa cum bine observa Sofia, partea asta se aseamana cu Povestea lui Harap-Alb si incercarea la care sunt supusi cei trei fii de crai de catre tatal lor, imbracat, in schimb, in piele de urs. Doar ca, observ eu, Harap-Alb fusese sfatuit si ajutat pe parcursul intregilor sale incercari de catre femeia pe care o milostivise, ce nu este alta decat Sfanta Duminica...si pe cine sa reprezinte Sfanta Duminica, daca nu pe Biserica insasi, Mireasa lui Hristos?
Iata ca aici, fata cea mica a imparatului nu este sfatuita de nimeni, si pana la urma in ce ar fi putut fi sfatuita, atata vreme cat incercarea de a-ti schimba firea este o ofensa la adresa lui Dumnezeu?
Dupa mai multe incercari din care fata iese biruitoare cu ajutorul calului sau nazdravan, ajunge sa participe la lupta intre doi zmei, ea fiind sfatuita de cal, alege sa il ajute pe unul in defavoarea celuilalt. Zmeul ramas in viata, in semn de multumire, o duce la Muma-sa, Zmeoaica, pentru a fi rasplatita cum se cuvine.
Aici Zmeoaica "il" miroase pe viteaz, presimtind ca sub hainele acelea se afla de fapt trup de femeie si ii spune zmeului ca, daca in urma planului ei siret de a descoperi adevarul, mai bine i s-ar potrivi de mireasa decat de prieten in cele ale vitejiilor. Iata ca pana si Zmeoaica, simbol al raului absolut, pe care in oricare alt basm romanesc, Fat-Frumos o invinge salvand lumea de urat si minciuna, aici ea incearca sa opreasca raul pe care, din nesocotinta, mandrie si prea multa ingamfare, fata de imparat era pe punctul de a-l implini. Insa fata este mai sireata decat Zmeoaica si ii incurca acesteia planul de a descoperi adevarul despre propria-i identitate si pleca mai departe, ajungand la un imparat ce ii porunceste sa i-o aduca pe cea mai frumoasa dintre zane, pe insasi Ileana Sanziana.
Asemeni lui Harap-Alb, si aici fata de imparat are nevoie sa parcurga mai multe incercari, dar de data aceasta incercarile nu ii sunt date de un tata al printesei petite, ci de insasi Ileana Sanziana, indragostita de "cel" care fusese trimis pentru a fi rapita. Una dintre probe si ultima care aduce si blestemul asupra fetei de imparat, este acela de a fura un vas bisericesc pentru a primi "botezul" nasterii intr-un alt corp. In urma acestei fapte necugetate si blasfemiatoare, fata de imparat este blestemata de calugarul care descopera furtul, sa primeasca un alt trup decat acela in care a fost nascuta, cu alte cuvinte, sa devina barbat in cazul in care a fost nascuta femeie.
Cu vasul furat, ea ajunge la Ileana Sanziana unde este invitata sa se imbaieze impreuna, dupa care urmeaza nunta(?!)..unde in basmele romanesti mai este amintita o asemenea "descoperire" inaintea tainei Sfintei Cununii?
Si apoi care sa fie simbolul imbaierii daca nu botezul noului nascut in trup de barbat?
Pe parcursul lecturii, sincer, speram ca Sofia sa nu fi realizat ca de fapt vorbim despre doua "ele" si nu despre un el si o ea, asa cum eram obisnuiti pana acum..dar nu a fost cazul. In pofida lecturii mele grabite in scopul de a o fi bulversat un pic si de a fi pierdut firul actiunii, nu am reusit si ea ma intreba foarte contrariata: dar cum sa se casatoreasca doua fete?
Am incercat atunci sa pulsez un pic pe ideea blestemului adus de calugar, caci ea necunoscand sensul cuvantului "blestem" a trebuit sa ii explic acest lucru si insistand asupra acestui aspect si asupra raului care trebuie sa i se fi intamplat "celei/celui" care a furat vasul bisericesc, ea nu a mai realizat ca de fapt finalul nu era in concordanta cu efectul pe care ar fi trebuit sa il aiba un blestem, caci cei doi, acum sot si sotie, traiesc fericiti, in bunastare si iubiti de poporul pe care il conduc cu multa iscusinta.
Pana la urma blestemul presupune nefericire, urmari nefaste asupra celui ce poarta pecetea lui, pe cand aici, lucrurile nu stau deloc asa,nu?
Nu stiu daca interpretarea mea este exacerbata, dar stiu ca in ciuda finalului fericit care ar fi trebuit sa o bucure macar pe Sofia, caci copil fiind ma gandesc ca neavand mintea (inca! si sper ca pentru mai multa vreme de acum inainte) pervertita de toate tulburarile secolului nostru, ar fi trebuit sa ii aduca acea bucurie ca macar lucrurile s-au asezat cumva si totul s-a terminat cu bine, ea a ramas totusi foarte dezamagita, cu o expresie de profunda nemultumire si total bulversata de aceasta metamorfoza.
Comments
Post a Comment