Despre copilul senzitiv
Stiti ca imi place deja sa intrerpretez anumite atitudini, gesturi, actiuni dupa temperament, caci in felul acesta mi-e mai usor sa il inteleg pe celalalt si sa il accept, in ciuda diferentelor mari care pot aparea cand se intampla sa cunosti/intalnesti/ai de a face cu un temperament total opus celui care te caracterizeaza pe tine.
Lupta mea nu este cu ceilalti, din afara familiei, ci exact cu cei cu care imi impart fiecare zi a vietii mele. Si cand acestia mai sunt si propriii mei copii, cu atat mai tare imi doresc sa ii cunosc, sa stiu cum si unde pot adapta situatia in asa fel incat sa nu iasa cu scantei.
Ei bine, in cautarile mele pe acest subiect, am dat si peste aceasta carte in care temperamentele sunt denumite altfel, insa nu mi-a fost greu sa ii recunosc pe fiecare dupa descriere si sa realizez ca temperamentul flegmatic, care o caracterizeaza intr-o masura semnificativa pe a doua mea nascuta, este sinonim cu temperamentul senzitiv, asa cum apare el denumit de Nicole Bedard in cartea ei Cum sa ne comportam cu copiii in functie de temperamentul lor.
Ei bine, intre timp am descoperit ca unii copii nu sunt numai senzitivi, pot fi hipersenzitivi, asa cum este Irina mea. Scriu asta in conditiile in care se intampla sa aveti si voi pe acasa vreun copil care plange des, se supara din nimic, trece de la o extrema la alta intr-o clipa, are multe temeri legate de scoala, (ca nu va face fata, ca ceilalti sunt mai buni ca el), dar si existentiale (legate de moarte, indeosebi).
Pentru mine a fost greu pana mi-am gasit aceste raspunsuri. Nu am inteles ani de zile de ce un copil, care nu este expus televizorului, stirilor macabre, desenelor animate violente, poate sa planga atat de des de teama ca eu voi muri sau sa aiba asa des cosmaruri dintre cele mai greu de crezut pentru o minte de copil.
Va fac aici un scurt rezumat despre concluziile mele pe care le-am tras in legatura cu Copilul cu temperament senzitiv.
- Un copil senzitiv este un mare observator al lucrurilor si oamenilor din jur, tocmai de aceea si impactul pe care il are cu orice ajunge sa identifice in jur este de cele mai multe solicitant, il oboseste repede si coplesit fiind de emotiile si impresiile formate, plange des.
Irina mea a fost o zi intreaga coplesita de tristete, a si desenat despre asta, atunci cand la scoala s-a intamplat sa moara o doamna, desi aceasta nu avea o legatura directa cu ea.
- Un copil senzitiv este foarte vulnerabil la mediul social si tinde sa se conformeze usor principiilor celorlalti, chiar daca acestea nu sunt chiar cele mai sanatoase.
Irina ajunsese la concluzia ca mai bine renunta la fuste si rochii la scoala si poarta blugi, pentru ca cei mai buni copii din clasa poarta blugi si sigur trebuie sa fie o legatura cauza-efect intre acestea doua.😕
- Un copil senzitiv isi pune adesea intrebari existentiale, despre viata, despre moarte, despre boala, despre Dumnezeu.
Ea este cea care vorbeste cel mai des despre perioada in care a fost bebelus si plange teribil de des cand isi aminteste ca eu voi imbatrani si voi muri.
- Un copil senzitiv are nevoie de mai multa odihna, mult mai multa decati ceilalti.
Daca celelalte fete sunt triste cand se apropie ora de culcare, Irina mai doarme uneori si la pranz si abia asteapta sa vina si seara, pentru acelasi motiv.
- Un copil senzitiv resimte repercusiuni si la nivelul stomacului din cauza stresului care isi face simtita prezenta si la nivel digestiv.
Dap, Irina mea se plange cel mai des de dureri de stomac si cu ea ma straduiesc sa fiu cel mai atenta la ce mananca, cum mananca si la amestecul de alimente.
- Un copil senzitiv nu apreciaza competitiile pentru ca se teme de infrangeri.
Irina nu vrea sa se joace cu noi ceva, de teama ca surorile vor fi mai bune si vor castiga. Foarte greu o conving sa incerce si de cele mai multe ori alege sa faca echipa cu cineva mai bun sau sa fie doar observator.
Mda, e greu sa accepti ca cineva gandeste, simte si traieste totul intr-un mod atat de coplesitor pentru cei care detin un altfel de temperament, dar este bine si util sa ai acces la informatii care te pot ajuta sa iti cunosti copilul, sa incerci sa nu il compari cu ceilalti si sa il tratezi in functie de nevoile lui.
Nu-i usor...dar cine a zis ca ar trebui sa fie?
Mulțumesc. Bifează și al doilea meu născut mai toate caracteristicile. Dar, totuși, cum ne comportam cu ei?
ReplyDeleteAsta a fost și întrebarea mea când am citit cartea, dar pt ca sfaturile nu sunt formulate concret, concluzia pe care o tragi este ca stiindu-i asteptarile, slăbiciunile și punctele forte, lucrezi în funcție de ele, luând astfel în considerare și temperamentul tău ca părinte și felul în care te poți raporta la toate astea. Cu alte cuvinte, te educa și el pe tine, nu numai tu pe el, învățând sa accepți, sa schimbi și faci ceea ce poate nu iti este ușor și chiar la îndemână. Mai scurt: iubește, iartă și accepta😉
Delete