Copilul hipersenzitiv si scoala

 

 Nu stiu exact care este diferenta intre un senzitiv si un hipersenzitiv, sau daca poti fi si una si alta in acelasi timp in functie de stimulii externi, dar stiu ca am ajuns sa caut si sa citesc tot mai mult in speranta ca in felul acesta o pot ajuta pe fata mea care se temea sa mai mearga la scoala, plangea in hohote si se credea cea mai slaba din clasa (ceea ce, bineinteles, nu era adevarat), avea cosmaruri legate de teste (si e doar in clasa a IIa) si se blocase in notiuni banale si nu reusea sa le depaseasca.

Asa am aflat ca scoala pentru astfel de copii este un mediu cu mult mai solicitant decat pentru un copil obisnuit. Pentru mine a fost bine sa aflu acest lucru si sa depasesc preconceptia potrivit careia fiind copil strain, se descurca greu cu limba, pentru ca s-a dovedit ca nu era in acest caz.

Copilul hipersenzitiv se teme sa fie in centrul atentiei si sa fie nevoit sa vorbeasca in fata celorlalti. Ei trebuie incurajati, sustinuti si ajutati sa faca fata acestor presiuni, prin joc de rol, sau creat o situatie similara ca cea de la scoala.

Cand mi-a spus ca ea ramane mereu ultima si nu reuseste sa faca un calcul matematic la fel de rapid ca ceilalti colegi la un joc de matematica oral unde treceau in grupuri mici in fata clasei, am exersat acasa si temerile s-au mai diminuat.

Un copil hipersenzitiv are nevoie de mai multe pauze pentru a se linisti, pentru a se putea reconecta la cantitatea de informatii care i se ofera, dar pentru ca la scoala lucrurile nu le putem noi controla, atunci am ales un altfel de program macar acasa. Pe langa faptul ca ii ofer, atunci cand programul ne mai permite, cate o ora de somn dupa-amiaza, sunt foarte atenta sa ii ofer un mar frumos feliat (pentru ea, felul in care arata lucrurile conteaza), un sirop de casa, sau chiar ceva dulce cu care sa ii domolesc fricile si apoi ne apucam de treaba. Cu astfel de pauze intre activitati, simt ca functionam mai bine.

Un copil hipersenzitiv functioneaza mai usor si mai cu incredere atunci cand e sustinut din interiorul familiei, prin intelegere si muuuuulta rabdare.

Acum ca toata familia a inteles ca ea traverseaza o perioada mai grea, incercam fiecare dupa varsta, dupa putere, dupa capacitati sa ii fim alaturi. Nu a fost usor pentru surori care o auzeau uneori plangand toata dimineata si toata seara, fara intrerupere, dar cred ca totusi au ajutat-o cu rabdarea lor.

Uu copil hipersenzitiv nu reactioneaza deloc bine la critici si la orice tip de observatie "mai dura". 

Poate plange in hohote daca cineva ridica un pic mai sus tonul si chiar pentru orice gluma nevinovata pe care ea o resimte ca pe o critica, dar cum oamenii sunt de tot felul, am incurajat-o sa nu renunte la unele activitati (cum ar fi pianul) ci am ales o solutie de compromis: stau cu ea in timpul lectiei in clasa. 

Un copil hipersenzitiv nu face diferenta prin felul in care reactioneaza la o stimulare pozitiva sau una negativa, amandoua avand acelasi impact asupra lui si coplesindu-l, il fac sa reactioneze total nepotrivit, nestiind cum sa isi gestioneze emotiile.

Eu am ramas blocata atunci cand i-am facut cadou intr-o zi oarecare, doar ei, (surorile neprimind nimic in ziua aceea, ceea ce nu a fost neaparat corect, dar asta face subiectul unei alte postari, poate), un rucsac pe care si-l dorea de mult si pe care oricare din surori si l-ar fi dorit, iar reactia ei a fost sa planga si sa tipe. Abia mai tarziu cand s-a linistit, a putut sa imi multumeasca si sa stea cu rucsacul in brate, super incantata. Doar ca eu atunci nu aflasem informatia de mai sus si a fost si pentru mine o lovitura. Si tot mai tarziu am aflat ca in ziua aceea nu fusese invatatoarea ei, ci altcineva o inlocuise. Pentru ea, fireste, acum ca am tot backgroundul unui copil senzitiv, pot sa inteleg cat de greu trebuie sa ii fi fost sa traverseze acea zi.

Un copil hipersenzitiv poate parea lenes si lipsit de spontaneitate, pentru ca el apreciaza cel mai mult rutina si programul lejer, fara prea multi stimuli externi.

Pentru ea e nevoie ca noi sa renuntam in unele weekenduri sa facem ceva mai deosebit pentru ca pur si simplu izbucneste in plans doar cand aude ca "iar trebuie sa plecam undeva sambata asta si nu stam pur si simplu acasa?"

In cazul in care aveti astfel de copii,  lucrati in invatamant sau cunoasteti pe cineva caruia i-ar fi utile astfel de informatii despre copiii hipersenzitivi, va recomand acest link .