Iubesc solitudinea

 

Cat îmi place cuvântul asta! Deși în dex arata ca este sinonim cu singurătate, izolare, eu as spune ca nici nu se compara, caci starea de solitudine după care eu tânjesc și care este specifica temperamentului meu, nu o înțeleg ca pe o stare de a fi în permanenta departe de oameni, de a nu ii vrea în preajma mea, de a rupe puntea între ei și mine. Mai degrabă înțeleg prin solitudine, acea adâncire în liniștea interioara, în descoperirea păcii de a fi tu cu tine insuti, cu gândurile tale (care bineînțeles nu trebuie sa fie din cele negative), departe de zgomotele care tulbură echilibrul interior.

Câtă vreme nu am știut nimic despre temperamente, mereu m-am catalogat și eu asemeni celorlalți "o ciudată", încă de pe vremea cand eram doar in liceu și îmi plăcea sa plec singura cu bicicleta la plimbare prin parc, sa ma asez pe vreo banca, sa citesc sau pur și simplu sa ma gândesc la ceva și apoi sa ma întorc acasă. Aveam prietene și încă le mai am pe cele din vremea aceea, ieșeam des cu ele în oraș și petreceam mult timp cu ele, făcând tot felul de lucruri, deci nu eram un copil speriat, lipsit de prieteni și izolat, doar ca simțeam aceasta nevoie de solitudine, nevoie care m-a împins la 18 ani sa refuz oferta parintilor de a-mi organiza un chef cu prietenii și sa merg la o mănăstire din apropiere, tot cu bicicleta, pentru a-mi petrece ziua în preajma măicuțelor. 

Mai târziu, descoperindu-mi temperamentul, am aflat ca e normal sa îmi placa:

- sa fiu uneori singura cu propriile-mi gânduri;

- sa citesc mult si sa traiesc adesea foarte intens acțiunea cărții (nu-i neaparat un lucru de dorit ca adult, mai ales 👀);

-sa fiu foarte atenta la detalii;

- sa fiu organizata si sa imi fac liste și listute;

- sa nu leg usor prietenii și sa prefer compania prietenilor buni și intr-un cerc mai restrâns ;

- sa ma simt mai bine acasa decât oriunde în alta parte;

-sa ma relaxez numai în condițiile în care lucrurile sunt toate la locul lor.

Nu o sa trec aici toate trăsăturile melancolicului, unele din ele nefiind din cele mai pozitive, de care devenind conștientă odată cu descoperirea temperamentului, ma lupt sa mi le țin sub control.