Calatorind prin Romania

 

 Stiti ca de cand locuim in afara tarii, traiesc asa un dor romanesc pe care vreau sa il imprim si fetelor mele. Am hotarat, asadar, ca incepand cu anul acesta, ar fi bine sa ne stabilim un traseu anual pe care sa il parcurgem intr-o saptamana, incercand sa facem cunostinta atat cu geografia cat si cu istoria tarii noastre.

Pentru istorie, cartile lui Dumitru Almas, cu care am crescut si eu, ne-au fost de mare ajutor.

 Vara nu ne este suficienta, aici sunt doar 2 luni de vacanta si in mare parte si-o petrec la bunici cu verisorii. Nu vreau sa le scurtez acest timp pe care il au impreuna cu ei, desi pe ici pe colo, am mai reusit noi sa fugim, dar saptamana dedicata plimbarii prin Romania din anul acesta, a fost vacanta de vis.

Ne-am cazat la Hunedoara, si in prima zi am mers sa vizitam Castelul Corvinilor. A fost chiar placut sa vad ca isi aduc aminte de la lectiile noastre de istorie despre Iancu de Hunedoara.

 A doua zi am mers in Deva si ne-am uitat la cetate de jos. Telecabina nu functioneaza inca, iar pentru mersul pe jos cu ele inca nu eram pregatita. Dar ne-am facut poza cu bustul Nadiei Comaneci, despre care stim multe lucruri din colecția Micii mei eroi.

 Am vizitat si Prislopul si pana sa ajungem sus la mormantul Parintelui, am terminat de citit si cartea despre viata lui.

 De neuitat a fost cetatea Sarmisegetusei, capitala Daciei pe care imediat au recunoscut-o din poza pe care eu le-o arătasem in lecțiile noastre.

 Si  pentru ca eram în zonă,  am vizitat si zimbrii pe care Sofia voia sa ii imortalizeze.

 In alta zi am fost la Alba Iulia si pe langa catedrala pe care am mai vazut-o si acum cativa ani, am reusit sa ne plimbam si pe centru si sa ne facem poza cu aproape orice statuie.

 

Ne-am mutat in alta zi la Sibiu si am vizitat centrul vechi, Podul Minciunilor, Parcul Sub Arini si fireste, un loc de joaca:)

 Nici Sighisoara nu ne-a scapat si in drum spre acest frumos si cochet oras, am dat si pe la Manastirea Sambata de Sus.

 Am ajuns si prin Brasov, desi nu era neaparat in plan, dar am vrut sa ne vedem cu verisorii si bunicii, intr-o reunine inopinata.

 O zi am dedicat-o Transfagarasanului. A fost de vis, in ciuda emotiilor noastre ca o zi in masina pe serpentine le va intoarce stomacul pe dos si nu vor aprecia mai nimic. Dar de fapt s-a dovedit a fi cea mai interesanta actiune. Am ajuns pana la Balea, am inghetat un pic de frig si ne-am intors istoviti la cazare.

 Inainte sa ne intoarcem, am trecut si pe la vestitele Gradini ale lui Zoe (I giardini di Zoe, ca am inteles ca ii apartin unui italian cu initiativa😏). Nu pot spune ca e un loc in care as merge neaparat si a doua oara, dar pentru ziua aceea mai insorita si fara alte obiective in plan, a fost acceptabila.

Ultima zi am dormit in Arad unde am reusit sa participam numai la Liturghia tinuta in capela Facultatii de Teologie si sa ne pornim din nou spre casa.

Abia astept sa ne stabilim traseul pentru anul viitor.