Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești

 

Stiți ce similitudine am găsit eu între acest proverb romanesc și cuvintele lui Hristos prin care ii indemna pe oameni la comuniune " unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor" (Matei 18, 20)?

O sa va lămuresc imediat.

Știți deja, daca ma citiți, ca eu am asa o predispoziție pentru înțelegerea unor manifestări, acțiuni, gesturi prin prisma psihologiei, dar aplicata direct la viata Bisericii, adică trăită prin și pentru Hristos. 

Ei bine, am citit ( sau mai bine zis am recitit prin cartea diaconului Sorin Mihalache, Ești ceea ce trăiești) despre neuronii oglinda, cei responsabili printre altele, cu starea de empatie, de mimetism a emoțiilor și sentimentelor celorlalți. 

Când eram adolescenta, parintii îmi repetau adesea proverbul de mai sus, ca indemn spre a ma apropia de copii cuminți, de a ma asigura de un anturaj sănătos ca să fiu sigura și sa fie ei liniștiți ca ma aflu în afara pericolelor ce bantuiau la perioada aceea, caci azi cu siguranta, s-au mai adăugat altele, mult mai fine și mai greu de evitat (Uf, ce ma așteaptă!😱).

Acum aflu ca e vital chiar și pt noi, ca adulți și părinți sa avem grija cu cine ne însoțim caci după acest criteriu iti poți determina starea de spirit în raport cu lumea înconjurătoare, societatea, evenimentele politice etc.

Totodată devine si mai clar pentru mine de ce duhul lui Hristos din mijlocul unei comunități închegate în jurul aceluiași crez, are rolul de a menține echilibrul unei stări sufletești și duhovnicești, atunci când, bineînțeles, participarea la viata Bisericii nu înseamnă doar prezenta fizica la slujba de duminica și atât. 

Sincer, m-am întrebat uneori, văzând mamicile stresate despre care aminteam în postarea anterioara, cum as fi fost eu ca mama, dacă altele ar fi fost împrejurările? Nu sunt foarte sigura ca as fi avut abordarea pe care o am. Acum stiu si de ce.

Cu alte cuvinte, e important sa avem grija nu numai la anturajul copiilor noștri, ci sa ne îngrijim mai intai de cel în care noi ne învârtim, caci acesta ne va da combustibilul de care avem nevoie pentru a ne împărtăși de micile bucurii ale vieții și de a nu transforma tăvălugul din jurul nostru intr-o Apocalipsă.