Sisterhood

 

Mi s-a spus de-a lungul timpului ca sunt o mama "norocoasa" pentru ca :

- am numai fete care sunt cuminti, nu si baieti care, evident, nu sunt cuminti;

- avand numai fete e mai usor ca sunt de acelasi gen si se inteleg intre ele;

- e usor cu fete ca asculta, fac treaba, curatenie etc.

Im loc de "noroc" as zice eu ca e mai degrabă  mana lui Dumnezeu care sunt sigura ca are un rost si stie El mai bine de ce sunt eu mama doar de fete. Dar tare imi place sa cred ca Dumnezeu a creat aceste doua genuri, feminin si masculin, nu ca sa ne pedepseasca pe noi femeile care devenim mame, dandu-ne unora "binecuvantarea" de a avea numai din genul feminin "ala cuminte" si "pedepsindu-le" pe unele cu "baieti neascultatori". 

Faptul ca sunt numai fete si se inteleg intre ele, este asa, o supozitie. Nu spun ca nu e mai usor cand sunt de acelasi gen, caci intr-adevar au, poate o perioada ceva mai lunga, aceleasi interese pentru acelasi gen de jucarii: papusi, carucioare etc, asa cum la baieti este interesul pentru masini, de pilda. Dar nu e musai sa fie din cauza asta cuminti. Fetele mele se joaca mult impreuna, recunosc, dar se cearta ZILNIC. Faptul ca nu scot asta in evidenta cand vorbesc cu alte mame, nu este pentru ca as vrea sa creez o impresie despre faptul ca la noi e Paradis, intelegere permanenta, liniste continua, ci pentru ca aceste tipuri de altercatii pe care ele le au de dimineata pana seara, mi se par inerente avand in vedere ca sunt diferite ca temperament, ca varsta, chiar si ca preocupari si mai mult de atat cred ca le ajuta sa isi exprime sentimentele si sa isi rezolve singure conflictele de acum și cele viitoare, din afara familiei. Bineinteles ca asta nu se intampla intotdeauna fara interventia mea, dar atunci ce rol mai am eu ca mama si educator, daca mereu as fi doar spectator si nu as interveni niciodata?

Cunosc si fete care asculta si din cele care nu asculta, tot asa cum stiu baieti foarte cuminti, cat si baieti mai putin cuminti. Faptul ca fac treaba sau curatenie, e o chestiune de cat de mult au fost sau nu responsabilizati in familie. Poate ca nu vor da cu matura, nu vor gati, nu vor spala vasele si nu vor coace prajituri, (desi sotul meu, copil fiind le-a facut pe toate, mai putin partea cu prajiturile ), dar pot face alte lucruri pe care fetele nu le pot implini: sa repare lucruri, sa ajute la construit, ridicat, asamblat etc.

In concluzie, nu ma simt "norocoasa" ca am numai fete, in schimb ma simt cu adevarat o mama binecuvantata si Ii multumesc ca a hotarat ca eu sa fiu aici cea care sa le ajut pe drumul spre Vesnicie prin educatie, rabdare, empatie, grija si incredere. Iar cand gresesc (si eu si ele), stiu ca trebuie sa imi plec genunchii mai des, caci imi cunosc (Ooo, si cat de bine mi le mai cunosc!) limitele si stiu ca acolo unde eu ratez, El corecteaza.