Despre responsabilizarea copiilor

                                                     
N-ai cum, când devii mama sa nu te gândești cum sa ii responsabilizezi pe copii ca la un moment dat sa se desprindă de tine și ușor-ușor sa devina independenți și capabili sa-si asume consecințele faptelor lor.

Doar ca uneori pare dificil sa fii sigur ca alegerile ce le faci pentru ei pana la un punct sunt spre folosul si nu în detrimentul lor. Asadar, in urma unor întrebări de felul acesta: Cum, încă le mai faci tu patul dimineața? (intre noi fie vorba, cea mare si-l face singura, celelalte 2 primesc ajutorul meu pe săptămână, iar în weekend si-l fac singure ) ori Serios, le lași în bucătărie sa facă singure cornuri cu gem de la cap la coada?, Le verifici încă ghiozdanul de școală? dar și Le lași singure sa folosească mașina de spălat și uscătorul de rufe, m-am hotărât sa scriu cu liniuțe și de la capăt despre cum am înțeles eu personal sa cultiv la ele aceasta virtute:

- le incurajez sa facă lucruri care sunt potrivite vârstei lor, nu prezintă riscuri și pentru care arata interes, caci daca le-as refuza de fiecare data sa gospodăreasca de teama mizeriei pe care o lasă în urma, așteptând sa crească suficient ca sa lucreze curat, ma tem ca își vor pierde interesul;

              Sofia si primul ei cozonac  

- le ajut sa isi implineasca sarcinile atunci când sunt obosite, nu au timp sau sunt angajate în alte activitati ce le stârnesc atunci interesul fără reproșuri, scos de ochi și pedepsit.  Asadar, da, se intampla încă sa mai strâng și jucării în locul lor, dar eu o fac în 10% din cazuri, ele restul. Le fac și patul, cum am menționat mai sus și sigur ca da, le verific încă ghiozdanul, dar nu în văzul lor ci pentru a ști asupra a ce anume sa le atrag atenția sa fie atente, așa incat sarcina tot pe umerii lor cade;

- le-am împlinit dorința de a avea un animal al lor, pe iepurasul Rodion, de care sa aibă grija, însă am împărțit sarcina curateniei în mod egal: eu o data pe saptamana, ele o data. Si se cearta intre ele care sa facă mai mult atunci când le vine rândul;

 

  - le implic în treburile din gradina, dar nu cu forța și nici rasplatindu-le prin recompense, caci ma tem ca plăcerea intrinseca sa nu se transforme de prea timpuriu intr-una mercantila. Probabil o sa vina vremea, dar pana atunci sa aibă timp sa simtă dulceața și folosul terapeutic al muncii fizice;                               

 Punand ceapa si usturoiul...se vede cine e implicat si cine ramane numai spectator 😀

- le implic și în curățenie sau alte treburi casnice, aspirat, maturat, sterf praf, băgat la spălat, așezat masa etc, dar și potrivit vârstei și interesului. Irina (aproape 7 ani) este, de pilda, mai puțin interesata de astfel de activități decât sora ei Tatiana (in curand 5 ani). Asa ca nu arat ca ma supără refuzul (desi uneori mi se întâmplă), ci încerc sa ii găsesc altceva de făcut sau pur și simplu sa o incurajez spre acest lucru cu alta ocazie.

- le dau posibilitatea sa aleagă între mai multe variante atunci când e ceva ce le privește în mod direct (hainele pe care sa le poarte, felul cum le prind la par etc) dar dintr-o gama de opțiuni stabilite de mine, caci altfel e posibil sa mergem la scoala cu haine de ieșit la locul de joaca si la la biserica cu parul prins de ele în multe codite și cu toate clamele disponibile din sertar.😂  Când e ceva ce privește întreaga familie, se votează și cei mai mulți câștiga, evident. Nu va imaginati ca e ușor, caci după, întreaga zi trebuie sa mi-o petrec linistind-o pe cea care a pierdut.😕

- le las sa isi asume consecințele faptelor lor, dar cu o limita și fără clasicul I told you so. Nu le-as lasa, de pilda, să se tundă zero doar sa vadă cum arată chiar dacă știu ca parul creste (dar se intampla pe o perioada prea lunga și consecințele ar fi prea de durata pt varsta asta),  în schimb le las sa încerce bicicleta surorii mai mari (doar cu casca) ca să vadă că totuși căzătura survenita este ca urmare a neascultării lor.

- nu le strig și nu le reproșez ca au făcut o alegere greșită atunci când singure realizează acesta pentru ca lectia primita este de la sine însușită.  Vorbim eventual despre consecințe atunci când este cazul, trăgând concluziile aferente.

- le învăț sa isi ceara iertare când greșesc, eu însămi făcând acest lucru la rândul meu, pentru ca nu vreau sa crească cu impresia ca ele sunt mereu supuse greșelii, iar eu infailibila. 

- le las sa experimenteze lucruri noi sub supraveghere și intarindu-le convingerea ca în urma unor acțiuni ale lor, eu ma ocup de partea neplăcută: spal haine murdare după ce sărim prin bălți și namoale, cos pantaloni rupți după un cățărat în copac, curat și bucătăria după un gatit al lor ( desi au început sa o faca singure în marea majoritate a cazurilor doar ca nu încă asa cum o vreau eu, dar sssst, asta rămâne între noi).

Cam asa vad eu responsabilizarea lor, dacă aveți alte sfaturi pe care le-ati aplicat copiilor și ați văzut rezultate, le aștept cu drag.