Ritualuri

 

Pentru ca sunt o persoana melancolica, imi place sa fac lucrurile organizat, sa tin constant evidenta unor lucruri, aspecte, proiecte, imi place sa gandesc sistematic si sa iau notite, sa gandesc si sa analizez pas cu pas in asa fel incat sa ajung acolo unde imi gasesc linistea si pacea interioara.

Pentru mine este usor, caci tot ce am enumerat mai sus, sunt doar trasaturile unui temperament melancolic, dar cred ca pana la urma, chiar si sangvinicul distrat, si colericul impulsiv si flegmaticul netulburat, cu totii avem nevoie de anumite RITUALURI care sa ne ajute sa incetinim graba cu care tindem sa ducem la indeplinire toate cerintele noaste, ale societatii sau vremurilor in care traim si sa descoperim FERICIREA in lucrurile mici. 

Pe langa crosetat sau cusut, pentru mine aumite rutine zilnice au devenit ritualuri pline de sens:

-ritualul curateniei de luni, cand imi pornesc castile si ascult ceva de folos;

-ritualul trezitului de dimineata înaintea tuturor, cand pregatesc micul dejun pentru fete si apoi savurez un ceai, in timp ce fac DuoLinguo pana la ora lor de trezire;

-ritualul pregatirii cinei, cand ascultam muzica in surdina (in special Chopin, favoritul meu);

-ritualul mersului la culcare, cand dupa rugaciuni, merg sa le miruiesc pe fete, sa le dau pupicul de noapte buna si sa le incredintez Sfintelor lor protectoare, Maicii Domnului si Sfantului Nicolae, care le vegheaza din icoana de deasupra biroului lor;

-ritualul cititului de seara, fetelor mai intai pana adorm, iar apoi mie, cat de putin, atat cat sa imi simt inima plina si creierul obosit si gata de odihna de peste noapte;

-ritualul cititului de vineri seara din Evanghelia pentru copii sau din Faptele Apostolilor povestite de Sfantul Evanghelist Luca (carte pentru copii aparuta la editura Basilica), familiarizandu-ne mai mult cu cele duhovnicesti si lasandu-le deoparte pe cele lumesti;

-ritualul pregatirii clatitelor cu banane de duminica seara, cand fetele mari impreuna cu mine pregatim aluatul, tati le coace si impreuna le savuram, depanand amintiri si incurajandu-ne unul pe altul pentru noile provocari ale unei alte saptamani ce sta sa inceapa;

-ritualul rugaciunilor impreuna de sambata seara (da, din pacate doar atunci reusim sa ne adunam cu totii, in rest, fiecare cum apuca) cand ne impartim la citit (momentan doar Sofia participa la aceasta parte, celelalte spunand doar cele pe care le stiu pe de rost, Tatal nostru, Cuvine-se cu adevarat, Aparatoare Doamna).

 


Comments

  1. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Acum, cu viața de familie, si eu constat că ritualurile sunt preaprețioase (dacă o fi existând adjectivul ăsta întins). Deși sunt repetitive, de fapt, ele te țin pe linia de plutire! Eliade spune că, oricât am vrea să negăm, din natura sa, omul a fost făcut să fie religios. Dovadă în acest sens, explica el, este că deține ritualuri și nu poate funcționa în afara lor. Cu privire la ele, și mie îmi place să gătesc cu muzică în surdină ( mai ales seara, când pregătesc vreo salată de crudități - nu știu de ce - e ca și cum verdele naturii ar cere puțină slavă înainte de pierire :)) ) Aa, și un alt ritual e să mă uit pe geam în timp ce beau cafeaua/ceaiul :)

      Delete
    2. ioi. scrisesem „în afara” legat :)))

      Delete
  2. O sa "împrumut" și eu câteva ritualuri ! Mulțumesc

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular Posts