Despre post la copii

 

Am fost intrebata de asa multe ori despre postul pe care il tin fetele mele de-a lungul anilor (prima data cand am primit aceasta intrebare, Sofia avea vreo 4 ani😐), incat m-am gandit ca ar fi binevenita o postare aparte pe aceasta tema.

Subiectul acesta insa poate fi atat de sensibil si desi stiu ce spun canoanele despre postul copiilor la varstele fetelor mele, eu mi-am permis sa aleg o alte cale de a le apropia de post dintr-un singur si foarte puternic motiv: imi doresc cel mai mult ca ele sa il aleaga pe Hristos, sa iubeasca Biserica Lui si intreaga lor viata sa si-o construiasca dupa legile iubirii Sale, incat ma tem teribil sa nu gresesc fortandu-le in vreun fel sa posteasca si sa nu o faca din dragoste pentru El,  ci pentru ca asa zice mama, asa trebuie, asa se face, asa e bine! sau si mai grav: ma tem de Dumnezeu! (dar nu temerea aceea izvorata din iubire ci o teama de pedeapsa).

Incepand cu varsta de 3 ani a Sofiei, am ales ca, inainte de postul Pastelui si cel al Craciunului, chiar in ziua de Lasat de sec, sa mergem la cofetarie si sa mancam impreuna o prajitura, spunandu-i ca apoi va urma o perioada in care noi nu vom mai manca anumite alimente, iar ea era sfatuita sa nu mai manance dulciuri. Oricum ea nu prea manca dulciuri, dar nu era vorba doar despre asta, ci despre ideea de a se obisnui cu ceea ce insemna perioada postului: abtinerea de la ceva, in cazul ei dulciurile. In tot cazul, nu va imaginati ca ea chiar nu a mai mancat nimic dulce in perioada respectiva. Nici eu nu imi imaginam ca asa ceva s-ar fi putut intampla (nu la varsta aceea) si nici nu ma interesa prea tare, aveam doar in cap ca intr-o buna zi, pe masura ce va creste, isi va insusi mai mult acest sfat si ca va reusi.

Si iata ca am ajuns acolo. De fapt, mai fac o mica paranteza pana a ajunge in prezent. In toti anii acestia, lasand Secul cu prajitura la cofetarie, cu recomandarea de a nu consuma dulciuri in post (chiar si de post fiind, ci doar pe cele facute de mine in casa, pentru ca eu gandisem ca postul, mai ales pentru ele trebuie sa fie un exercitiu de infranare, nu de lipsa unor alimente pentru care organismul lor in crestere ar putea resimti anumite carente), adaugam an de an alte indemnuri pentru fiecare din ele. De exemplu, intr-un post de Craciun nu se mai uitau la desene intr-una din zilele anume alese pentru desene (vineri, sambata sau duminica), Irina a trebuit un post intreg pe cand avea vreo 4 ani cred, sa se straduiasca mai mult singura sa isi inchida fermoarul la hanorac pentru ca refuza sa o faca si cerea mereu ajutorul cuiva , Sofia sa nu mai faca pe sefa cu surorile (fiind mai mare, are tendinta exacerbata de a obliga pe cele mai mici sa faca asa cum vrea ea😠) si alte astfel de mici straduinte din partea lor.

Anul trecut in postul Craciunului e prima data cand au reusit chiar toate trei sa nu manance dulciuri in afara de cele facute de mine in casa si pe cele primite de la Sfantul Nicolae😉, alegand singure sa nu le manance pe cele primite de la Biserica sau de la scoala si gradinita.

La Lasatul de Sec anul acesta, neputand merge la cofetarie, am facut impreuna niste cornuri delicioase cu gem si branza.

 Iar acum, revenind in prezent, pe langa dulciuri, le-am recomandat ca miercurea si vinerea sa nu manance nimic din cele de frupt (intre noi fie vorba, oricum ele asta o fac nu numa in posturi, ci si in restul anului, mancand la fel ca si noi cu mici exceptii, dar nu socotesc ca pana acum au postit, de vreme ce nu erau constiente, caci din punctul meu de vedere, post inseamna asumare, constientizare si acceptare).

Iar pe langa astea, am pregatit pentru ele trei buzunarase cu indemuri pentru cele 7 saptamani de post. In fiecare duminica, fiecare trage cate un biletel si se straduiesc pe parcursul saptamanii sa le implineasca impreuna.

 De pilda, pentru prima saptamana din categoria Rugaciune au extras biletelul cu Citim in fiecare seara din Evanghelie pe langa povestile alese de ele. Din categoria Post au avut de dat intaietate Tatianei la toate si asta li s-a parut cel mai dificil, iar din categoria Milostenie au avut de pregatit o prajitura singure singurele pentru cineva nevoias.

Pentru saptamana aceasta la Rugaciune, am avut de citit o rugaciune pentru lume, pe care o citea Sofia cu voce tare inainte de culcare si a hotarat singura ca o va citi chiar si in restul perioadei😇, la Post sa renunte la desenele din weekendul acesta, iar la Milostenie sa doneze o hainuta (Sofia si Irina au ales cate 2, Tani nu a vrut sa renunte la nimic😕), iar pentru saptamana ce urmeaza la Post nu vor mai manca ouale de joi dimineata, la Milostenie au de daruit o carte si deja au ales mai multe, iar la Rugaciune, vor avea de invatat o cantare bisericeasca si am stabilit impreuna ca vom invata pe Camara Ta, Mantuitorul meu.

Despre post, rostul lui si despre semnificatia fiecarei duminici, aflam mai multe citind săptămânal din aceasta formidabila carte aparuta la editura Sophia care ne-a oferit si ideea de a o modela pe Doamna paresimililor (mult spus, ar putea fi mai mult asemanata cu o caracatita, Vrajitoarea Marii😁) pe care ar trebui sa o lipsim in fiecare duminica de cate un pantof/ picior ca sa vedem cate saptamani ne mai raman pana la Inviere, dar pentru ca fetele mele si-au insusit chiar mai mult decat e nevoie lectia non-violentei, prefera sa o lase pe biata Doamna intreaga si nevatamata sub motivatia directa si sincera: noi stim mami sa numaram oricum si fara sa ii rupem un picior, cate saptamani de post mai raman😇.

 Doamne ajuta! Sa avem un post cu folos !