Despre disciplina prin automatisme

 Unii asociaza termenul disciplina cu pedeapsa sau recompensa: 

Daca nu faci X lucru, te bat sau Daca faci Y lucru, primesti ceva dulce/o juma de ora de joc pe telefon etc.

Alții cred ca disciplina este o forma rudimentara de educație care poate sa inhiba si sa domine prea mult temperamentul unui copil pana la a-i stirbi autonomia si capacitatea de a se dezvolta în felul lui propriu.

Eu consider disciplina o metoda de a crea niste automatisme bune care odata impregnate in partea aceea de creier responsabila cu implinirea unor functii facute inconstient, nu mai e nevoie de o lupta continua cu copilul de a-l convinge sa faca anumite lucruri banale, dar de bun-simt si de altfel vitale, cum ar fi de exemplul spalatul pe maini inainte de masa. Si nu numai.

Sunt sigura ca orice mama se confrunta cu anumite situatii legate de programul de somn, ora mesei, imbracatul sau dezbracatul, joaca, baie, pregatirea lucrurilor de scoala (le-am ales pe cele care se repeta cel mai des si care formeaza ciclul de baza al oricarui copil de la bebelus pana la scolar) si incearca mai multe metode de a crea o ordine si o disciplina, in asa fel incat si copilul sa fie multumita si sa nu se soldeze cu vreun tantrum (nu ca ar putea fi evitate in totalitate, ca e o varsta si pentru ele si nu parintele este vinovat, dar nici copilul, sarmanul, ca asa l-a creat pe el Dumnezeu cu creierul inca in formare si nu i s-au dezvoltat inca anumite parti ale acestuia), dar nici parintele sa nu se simta la limita colapsului fizic si emotional.

Iata cateva idei despre cum am reusit noi sa cream aceste automatisme:

- Cand e vorba de culcare, am inregistrat pe telefon cateva minute din Ada Milea Apolodor (asta pentru ca pe atunci era cartea nr 1 din biblioteca noastra si pentru ca felul in care o canta Ada Milea, este foarte amuzant si destinde atmosfera) si am programat ca melodia sa inceapa sa sune la ora 8,30. Fetele cand auzeau melodia, stiau ca trebuie sa stranga jucariile, sa se imbrace in pijamale, sa se spele pe dinti si sa astepte cea de-a doua alarma cu aceeasi melodie, care suna la o jumatate de ora distanta, deci ora 9,00 si ca atunci trebuia sa fie gata de asezat in pat si citit povesti pana adormeau.

Nu stiau ce inseamna o jumatate de ora (abia acum Sofia stie sa aprecieze cat dureaza aceste 30 de minute), insa si-au insusit acest automatism si acum, chiar si fara aceste alarme, mersul la culcare se desfasoara cu mai multa usurinta. (Nu vorbesc despre exceptiile din vacante sau zilele din weekend, astea sunt alta poveste).

- Masa se desfasoara la fel, dupa o schema, 3 mese principale si gustari de fructe si legume intre. Nu dulciuri si nu rontait aiurea intre mese. Atunci cand ne asezam la masa, toata lumea este de regula, suficient de flamanda pentru a termina portia din farfurie (fiecare dupa varsta si legatura sentimentala pe care o are cu chestia care se odihneste dinaintea lui😅).

- Imbracatul pentru scoala, gradinita sau mers afara, se petrece si el tot dupa un program. De fiecare data cand plecam afara, le apuca fie mersul la WC, fie critica legata de hainele cu care erau imbracate. Asa ca, momentan doar Tatianei trebuie sa ii mai amintesc, celelalte doua si-au format automatismul de a merge la baie inainte de a pleca afara (asta ca sa nu fie nevoie chiar sa ajutam toti copacii, floricele si orice planta sa creasca, pentru ca suntem siguri ca de asta are Dumnezeu grija😀), si sa se uite bine daca hainele alese (de mine, cu acordul lor) sunt potrivite si confortabile in functie de ce urmeaza sa facem: sa mergem la biserica, in vizita sau la loc de joaca?

- Pentru joaca sau baie, activitati care se lasa cu urale la inceput si cu plansete de obicei la sfarsit, am apelat la obiceiul de a le anunta din timp si inainte si dupa, ca urmeaza sa facem lucrul respectiv in x minute, la care ele mai adauga de obicei alte 2 sau 3 minute si in felul acesta, creierul a reusit sa se obisnuiasca si sa accepte finalizarea oricarei distractii, iar eu nu mai am parte de tantrumurile din primii ani de mamiceala care au lasat urme grave in parul meu (dar nu-i nimic, am descoperit Henna😅).

- Eh, cu gradinita ca cu gradinita, ca din 5 zile pe saptamana, 3 le stateam acasa, insa cu scoala alta poveste. Aici trebuie sa mergem, nu putem lipsi si nici intarzia. Cu Irina nu cred sa am probleme, ca ea este de felul ei foarte spontana, insa cu Sofia, am crezut ca trec pe homeschooling😆. O perioada, cand incepusem noi sa invatam oricum despre tari si continente, o trezeam, o intrebam cu ce vrea sa calatoreasca pana in Africa sau Australia (ori oriunde in alta parte): avion, balon, submarin etc si apoi o cataram in spate si faceam aceleasi ture (indiferent de mijlocul de transport ales de ea sau de destinatie) prin casa direct la baie. In felul acesta am scapat de miorlaiala de dimineata care ma termina si am creat automatismul mersului la baie, implinitului intregului ritual pana la iesitul pe usa in favoarea amandurora: cu timp de calitate impreuna la micul dejun, cand ea mananca si eu ii citesc poezii. 

Recunosc, mi-a fost teama ca pe langa par alb, ma aleg si cu un spate rupt, dar am reusit sa renunt la acest obicei, nici eu nu stiu cum, dar s-a incheiat si acum intregul proces se desfasoara cu mult mai bine decat ma asteptam.

La fel se petrec lucrurile si cand ne intoarcem de la scoala: ghiozdanul este asezat mereu in acelasi loc, urmeaza scoaterea caserolei (ah, cat am mai muncit si pentru crearea acestui automatism), spalatul pe maini, schimbarea in haine de casa si dupa o ingaduinta de o ora de joaca, rezolvarea temelor. 

Este loc si de exceptii, fireste, pentru ca, cel putin in cazul ei, am observat ca orice automatism ca sa dea roade, are nevoie de acestea, de exceptii adica, dar sa fie cat mai rare si cat mai bine alese, asa incat sa nu se fixeze si ele tot ca niste automatisme.🙅

Cam astea sunt pe scurt  ponturile mele (caci povestea noastra e tare lunga si putin anevoioasa, dar doar atat cat sa mentina interes si sa nu intervina plictisul😉) pentru un program mai lejer si o adaptare mai lina intr-o casa cu copii de varste diferite, temperamente asisderea, si...un pic de timp ramas pentru cusut sau crosetat😆.