Ce inseamna sa fii cap familiei

 Cand eram inca prin facultate, imi formasem ideea despre ce înseamnă familia pe care voiam să mi-o întemeiez, iar daca spuneam in fata unei alte fete ca vreau ca soțul meu sa fie capul familiei, (citisem cartea lui David Ford, Barbatul si femeia in viziunea Sfantului Ioan Gură de Aur), ma luau în ras si ziceau ca o sa imi pară rau de vreme ce ma voi lasa condusă si fără să am dreptul la vreo decizie.

Oricât incercam sa explic ca nu asta înseamnă ca bărbat sa fii cap familiei, iar ca femeie gât, nu am reusit sa conving pe nimeni. 

Am renuntat la ideea de a mai convinge, dar imi place sa imi expun în continuare credinta pe baza a ceea ce citesc observând cu tristețe că în jur exista tot mai multe neintelegeri intre cupluri care se soldează cel mai adesea cu divorțul .

Pentru femeie, a accepta sa fie soțul capul familiei:

 

-NU inseamna ca tu sa NU ai dreptul la decizie. Un cap adevărat, este acel bărbat care prin natura lui, gândește obiectiv (femeile tind sa fie subiective) si ia deciziile la rece, calculate si mai bine cantarite (femeia tinde să se precipite si sa ia hotărari sub impulsul de moment);

 

-NU inseamna ca tu NU ai niciun cuvânt de spus, atâta vreme cât există incredere si comunicare, exact cele două cordoonate esentiale in orice căsnicie. 

Majoritatea femeilor nu cred ca soții lor sunt în stare de prea multe (adesea auzi ca nu ar fi in stare sa nască un copil-lucru pe care nici nu il poti verifica, nu sunt în stare să gestioneze banii, nu sunt în stare să aibă grijă de copii, sa organizeze ziua, sa pregătească masa etc). Iar comunicarea este de multe ori fie lipsa, fie gresit inteleasa din cauza ca limbajul fiecaruia se bazează mai mult pe subintelesuri si ascunzisuri, ironii si prea multe detalii in care de obicei se pierd femeile, bărbaților placandu-le cuvinte putine, simple si la obiect;

 

-NU inseamna ca treburile casei trebuie impartite musai in mod egal: azi eu fac curatenie, maine tu, saptamana asta eu ma ocup de copii, saptamana viitoare tu, luna asta gatesc eu, iar luna viitoare tu.

 Asta nu inseamna ca nu trebuie sa existe o anumita cooperare si ajutor venit si dintr-o parte si in alta, doar ca eu cred ca angajamentele ar trebui bine stabilite dinainte, cine si ce rol ocupa. La noi tati de exemplu e cel care face lunea seara mamaliga cu branza si el singur se amuza intrebandu-le pe fete daca le place cum gateste el, stiind ca pentru asta nu a depus un prea mare efort, dar totusi m-a scutit pe o seara cel putin, de oboseala acumulata intr-o saptamana pentru pregatirea mesei;

 

-NU inseamna ca daca numai barbatul castiga bani, el este si singurul indreptatit sa ii si cheltuiasca. Atata vreme cat sotul si sotia devin una, cred ca atat bucuriile si cat si necazurile (in cazul de fata, cele legate de finante) sunt tot UNA pentru amandoi. Asadar, eu nu sunt pentru abordarea: banii mei, banii tai, fiecare cheltuim din acestia cat vrem si pe ce vrem, fara a da socoteala unul altuia. Nu spun ca asta e singura modalitate corecta (cunosc cupluri care functioneaza chiar bine cu aceasta abordare), doar ca pentru mine, personal, nu este o abordare care sa se muleaza pe convingerile mele;

 

-NU inseamna ca nu suntem egali, DOAR ca suntem diferiti, iar asta presupune diferite preocupari, pareri, impresii, concluzii. Pentru a ajunge la un consens e nevoie de mult discernamant si asumarea responsabilitatii. Si pentru asta e nevoie de un cap care sa ia hotararile, iar atunci cand greseste (cine nu greseste?), sa isi asume greseala, fara a invinovati pe cineva.

-NU inseamna ca supunerea in fata celui care reprezinta capul familiei trebuie facuta fortat ci de bunavoie, nu trebuie sa fie asumata in mod necerebral, ci sa fie facuta din dragoste, cu bucurie si in folos duhovnicesc. Daca nu exista acceptarea aceasta din dragoste ca supunere fata de cel pe care noi singure ni l-am ales (sper, doar nu mai traim vremurile in care parintii alegeau pentru noi), atunci cum am putea sa ne supunem Aceluia pe care nu L-am cunoscut? (vorbesc despre cunoasterea directa, caci altfel, presupun ca prin aceasta postare ma adresez acelora care L-au cunoscut prin credinta si manifestarea ei, marturisindu-l ca Dumnezeu Adevarat).