Despre temeri si frici

 

De cand cu pandemia asta, o frica in plus s-a adaugat in palmaresul nostru (pe langa vesnicele mele temeri legate de reusitele in educatia fetelor si a celor mai bune metode de a constui un camin cald, echilibrat, in care pacea si buna intelegere sa domneasca), iar eu , personal, ma intreb de ceva vreme, care ar fi cea mai buna varianta de a o birui?

Fiind in permanenta legatura cu atatea mamici, cu copii mai mari sau mai mici, am ajuns la o singura concluzie:

 "Domnul este luminarea mea si Mantuitorul meu, de cine ma voi teme? Domnul este aparatorul vietii mele, de cine ma voi infricosa?" Psalm 26

Nu sunt genul care sa fac apostolat printre cei ce nu fac parte din sanul Bisericii (si nu o spun cu mandrie, ba dimpotriva, mereu ma gandesc ca nu implinesc ceea ce marturisesc prin rugaciune :"Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necrediniciosi la Tine se vor intoarce", doar ca nu imi sta in fire si ma gandesc ca pentru fiecare din noi relatia cu Dumnezeu este personala si ca nu sunt eu persoana potrivita pentru a schimba pe cineva, dar mi-as dori sa pot striga in gura mare ca Tainele Bisericii nu sunt simple ritualuri, ca Sfanta Impartasanie nu este o simpla degustare de paine si vin, ca binecuvantarile preotului prin cuvintele "Pace tuturor" sau "Cu pace sa iesim" sunt cu adevarat revarsari de Har si ca in definitiv, doar prin incredintarea vietii mele in mainile Lui ma pot vindeca de orice frica, de orice teama ma urmareste.

Iti multumesc Tie, Doamne:

-pentru zilele reci si cetoase din fiecare zi, cand trebuie sa pornesc pe drumuri inguste de tara cu masina, cu o prescolarita, o scolarita, o Pipi Sosetica (cunoscuta si sub numele de Tatiana) de 4 ani si un bebelus in ea, caci stiu ca Tu "esti luminarea mea";

-pentru zilele aglomerate in care mi se intampla sa uit ca una termina la 2 si alta la 2.30, iar dupa au cursuri la care trebuie sa ajungem intr-o jumatate de ora si nu sunt sigura ca voi gasi loc de parcare in singurul loc unde ma descurc eu sa parchez caci stiu ca am "ajutorul meu de la Domnul, cel ce a facut cerul si pamantul";

-pentru zilele in care plictiseala  isi spune cuvantul si fiecare vorbeste pe limba ei si fiecare isi doreste o bucatia din mine sa fie prezenta, plina de enegie si izvor nesecat de idei, caci stiu ca "că întărirea şi scăparea mea eşti Tu.";

-pentru noptile lungi in care migrenele sau somnul tulburat al bebelusei isi spun cuvantul si cred ca nedormind, maine nu voi putea sa fac fata tuturor cerintelor, doar că "Tu eşti ajutorul meu cel tare";

- pentru haosul creat de aceata pandemie, cand e posibil ca o saptamana sa mergem fizic la scoala/gradinita, iar alte doua sa le stam acasa, iar eu trebuie sa ma mulez pe programul lor si sa gandesc rapid o alta schema in care toata lumea sa functioneze pentru ca Tu esti "Cel ce inalti capul meu";

-pentru ca mi-ai dat sa fiu sotia lui si mama lor pentru ca ei sunt sursa mea de energie pe care Tu mi-ai pus-o la dispozitie "inflorind trupul meu".

"Slaviti pe Domnul impreuna cu mine si sa inaltam numele Lui impreuna".