Cum inteleg eu educatia cu blandete

 Daca obisnuiti sa urmariti vreun blog de parenting, daca v-a mai cazut in mana o carte pe aceasta tema, sigur v-ati intalnit si cu conceptul acesta de "educatie cu blandete" care vrea sa vina in opozitie cu metoda de educatie practicata de generatiile de dinaintea exploziei tehnologice: aceea a educatiei prin pedepse/recompense.

Eu vreau sa scriu acum despre ce am inteles eu prin "educatie cu blandete" in conditiile in care de curand am fost intrebata cat se poate de sincer daca nu ma tem ca regulile pe care le aplicam in familie si pe care fetele le respecta, nu le vor stirbi din caracter, nu le vor modifica temperamentul, nu le vor inhiba facandu-le sa devina altcineva decat ar putea deveni.

Am citit despre temperamente inca inainte de a avea copii, iar acum stiu sa recunosc usor un copil dupa temperamentul lui, care, oricat de multe reguli i-ai impune, nu l-ai putea schimba, devenind din copil sangvinic vreunul melancolic. Dar daca regulile nu ar fi aplicate cu blandete, cu responsabilitate, cu acceptare, cu dragoste, cu autoritate, atunci sunt sigura ca da, acel copil ar fi mutilat, inhibat si probabil ca mai tarziu ar refula, iesind la suprafata ceea ce si-a tinut in frau o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, dar ar ramane cu acelasi temperament, insa canalizat spre partea negativa mai mult, pentru ca fiecare temperament are minusuri si plusuri, iar noi avem rolul de a ne concentra pe dezvoltarea si inmultirea talantilor, nu pe cresterea fiecaruia "dupa cum il taie capul".

 Insa a propune (NU impune) reguli in familie, e ca atunci cand are loc procesul de slefuire a diamantului. Este el pretios prin felul lui, natura lui (orice copil este pretios sau cel putin, asa ar trebui sa fie), dar prin slefuirea acestuia (in cazul copilului, educatie) nu faci altceva decat sa scoti la lumina forma sa deosebita.

Regulile casei noastre nu stiu daca sunt multe sau putine pentru ca nu stiu daca exista un numar standard de reguli, dar stiu ca acestea NU sunt impuse dupa modelul "Tu la mine in casa faci cum vreau eu, la tine vei face cum vei vrea tu", ci sunt discutate, sunt acceptate in asa fel incat cu totii sa putem trai in armonie si in liniste, fara a ne perturba unii pe altii. A nu se intelege ca la noi niciodata nu se intampla ca bebelusa sa nu se trezeasca din cauza tipatului vreuneia sau ca jucariile sunt impartite intotdeauna echitabil si fara vreo urma de suparare, ca atunci inseamna ca eu mi-am terminat treaba pe aici si pot sa imi vad de viata de dinainte de a avea copiii, ca toti si-au inteles rolul si procesul de educatie s-a incheiat. Nu, nici pe departe....oh, e lung tare procesul asta, dar nu-i bai...aici sunt, sa le fiu alaturi...cu blandete.

Daca nu as fi vazut/ascultat/cunoscut alte familii care,  respectand cu consecventa si rigurozitate anumite reguli de bun simt si altele proprii fiecarei familii in parte, au ajuns oameni echilibrati, respectuosi, generosi si de incredere, as fi avut poate si eu motive sa ma tem, dar in felul acesta, am siguranta ca existenta regulilor nu numai ca le confera echilibru si siguranta, dar le va ajuta sa devina fete faine😝...va anunt cand dau unda verde pretendentilor😜.

Asadar, avem un set de reguli pentru:

-felul in care ne purtam la masa, atat acasa cat suntem singuri, dar si cand avem musafiri sau suntem musafiri, ori mergem la restaurant;

-felul in care ne comportam cand mergem la biserica;

-felul in care vorbim cu colegii, strainii, oamenii in varsta;

-felul in care ne comportam in masina personală, in mijloacele de transport în comun sau in preajma lor;

-felul in care ne purtam cand avem sau suntem musafiri;

-felul in care ne purtam cand mergem la bunici, unchi, matusi etc;

-felul in care ne comportam la scoala/gradinita;

-felul in care respectam natura.

Avem probabil multe reguli, dar de vreme ce sunt unanim acceptate si abaterile de la ele nu se lasa cu cearta, bataie, reprosuri, ci cu discutii constructive si argumentate, dam inainte si....ma declar multumita de rezultat.😉