Copiii in Biserica

Fetele mele sunt inca mici (5 luni, 3 ani, 5 ani si 7 ani) si nu stiu de vor ajunge sau nu sa imi spuna ca nu vor sa mai mearga la Biserica (mi-as dori sa nu se intample asta niciodata) , dar m-am pregatit si pentru acest moment si chiar am incercat sa citesc sau sa ascult pe tema asta, sa aflu cum au procedat altii in asemenea situatii si care ar trebui sa fie atitudinea mea ca parinte.

Mi-am sintetizat astfel un program de urmat pe care, sper, ca punandu-l in functie, sa evit astfel de momente:

-Nu voi pune vreodata problema ca mersul la Biserica sa fie o chestiune de alegere: mergem azi sau stam acasa? Pentru noi, mersul la Biserica duminica dimineata nu este o optiune, este o datorie. Fireste, facem exceptiile necesare pentru ca e vremea foarte urata, sau cand boala ne tintuieste la pat. Insa nu ramanem niciodata acasa pentru ca ne este somn si vrem sa mai dormim un pic, sau pentru ca nu avem chef ci preferam sa mergem azi la plimbare.

-Nu le impun ca mergand la Biserica sa stea si sa asculte nemiscate toata slujba. Ma uit in jur si vad adulti care isi pierd rabdarea sa stea nemiscati urmarind in intregime Sfanta Liturghie, cum as putea sa cer asta unui copil? Eu nadajduiesc ca ele vor ajunge la masura aceea numai atunci cand vor intelege sensul Liturghiei si nu pentru ca le-as impune eu sa o asculte. 

-Nu le interzic sa se joace cu alti copii, ba chiar asta e un motiv de bucurie si incurajare pentru mersul la Biserica: prezenta altor copii, prietenii lor. Pana la urma despre asta e vorba in Biserica, despre comunitate, despre comuniune, despre noi toti si Hristos. Pentru ca Hristos inseamna iubire, iar iubirea nu se implineste in singuratate ci doar alaturi de altcineva, intr-o comunitate. Tocmai de aceea cred ca nu este corecta abordarea celor care "cred in Dumnezeu in inima lor, neavând nevoie de Biserică ". Aceasta este o iubire egoistă, iar Hristos nu este egoist, El se afla in mijlocul oamenilor. Nu mi-as putea imagina o situație în care fetele mele (care acum se bucură de mersul la Biserica) ar veni fericite într-o Biserică plină de persoane in varsta si lipsita de prezenta altor copii. Ele acum iubesc Biserica pentru ca il iubesc pe Hristosul din ceilalți copii, prietenii lor. 

Cu timpul, cred ca Duhul Sfânt va lucra în inimile lor asa incat frumusețea Liturghiei să primeze in fata oricărei alte bucurii. 

-Ma straduiesc sa le explic semnificatia slujbelor, importanta tainelor, a practicilor si acasa nu numai la Biserica, citind carti despre asta (recomand cartea Jurnal de calatorie la Sfanta Liturghie de Ani-Eliza Busuioc, aparuta la editura Basilica, pe care Sofia ma roaga sa i-o citesc asa de des spre disperarea surorilor care inca nu au ajuns la varsta potrivita pentru a-si manifesta interesul si curiozitatea in acest sens).

-citim impreuna carti despre vietile sfintilor si lucram din carti cu activitati pe aceaste teme pentru a face mai accesibilă viata in Hristos, prin intelegerea sensului duhovnicesc al fiecarui gest pe care il practicam fie in Biserica, fie acasa.

-nu le propun niciodata in schimbul  mersului la Biserica un serviciu, cadou, răsplată, pentru ca nu vreau ca acest lucru sa fie facut ca raspuns in urma unei recompense. Mersul si participarea la Sfânta Liturghie trebuie sa fie un un fapt de la sine inteles, asa cum e si mersul la scoala, facutul temelor etc.

-incercam pe cat posibil sa avem program de rugaciune impreuna ca modul de viata din timpul Sfintei  Liturghii sa se manifeste si in trairea noastra de acasa, iar viata in  Biserica sa nu se rezume numai la 3 ore duminica dimineata ci ca tot ceea ce facem/spunem atunci, sa se reflecte si in restul saptamanii. Pentru ca atfel, degeaba ne străduim să avem o relație cu Dumnezeu in singurătate (prin rugaciuni individuale, in liniste, neintrerupte de DE CE-urile lor), daca nu ne construim această relație si cu propriii noștri copii.

Așadar, tind sa cred ca nu are rost sa ne temem prea mult ca ei nu vor asculta slujba cu interesul pe care aceasta îl merită,  ci mai mult sa ne temem pentru ceea ce facem care i-ar putea mai tarziu îndepărta de frumusețea Ortodoxiei.

Dumnezeu sa ne lumineze mintea in asa fel incat sa reusim sa ii indrumam corect pe urmele Lui!