Cum pregătești copilul pentru prima spovedanie?

 Nu cred ca exista o varianta standard prin care vei reusi, ca părinte, sa iti pregătești copilul pentru prima spovedanie, însă ma gandesc ca povestind cum a funcționat la noi, poate fi de folos cuiva care fie se pregătește, fie a încercat alta varianta si nu a dat neaparat roade.
Cu alte cuvinte, sper sa fie de folos cuiva experienta noastra.
Pana sa împlinească Sofia cei 7 ani, am tot ascultat si eu la alte mame, ori am citit despre experiența lor cu pregătirea și reușita acestui moment, încercând să îmi formez un model adaptat pentru firea si caracterul fetiței mele.
1. In primul rand, ea fiind o fire introvertita, îi este necesară o pregătire de lungă durată, în prealabil, pentru un eveniment ce o scoate din confortul ei psihic. La fel am procedat si cu o vizită la medic (daca nu e ceva urgent, fireste), cu mersul la școală sau vreun alt eveniment pentru care nu prezintă neaparat un entuziasm aparte.
Așadar, în cazul spovedaniei, am început pregătirea cu un an in urmă, încercând să ii amintesc si sa ii explic cum si ce este spovedania, de ce avem nevoie de ea si care este folosul ei spiritual. Ii vorbeam cât de des prindeam prilejul despre asta, dar nu aveam așteptări prea mari, fiind pregătită să amânăm pentru alta vârstă in cazul in care va dovedi reticența, însă ei nu i-am vorbit si despre această variantă, pana cand....
2. Cu puțin înainte de a împlini cei 7 ani, cand orice copil se bucură de momentul respectiv, cu atât mai mult cu cât stie ca are chiar o petrecere organizată și sunt invitați prietenii si vor fi si cadouri, imi spune foarte dezamăgită, într-o seara: Eu nu vreau sa vina ziua mea, nu vreau sa împlinesc 7 ani. Sincer, nu mi-am dat seama de ce, pentru ca in acest an de pregătire nu si-a exprimat nicicum nemultumirea (cum spuneam, copil introvertit), asa ca intreband-o, am aflat motivul : nu voia să se spovedească!
3. Atitudinea mea a fost foarte detașată, am menționat mai sus ca eram pregătită si pentru aceasta reacție, asa ca i-am spus că nu este nevoie sa o faca acum, la 7 ani, daca nu e pregătită, ca trebuie sa se bucure de varsta ei si ca putem astepta si pana la 8 ani si atunci vom putea analiza din nou variantele. Aceasta atitudine a ajutat-o să se relaxeze, doar ca eu....
4. Ii subliniem cât puteam de des fără să pară că fac trimitere la refuzul ei, despre folosul spovedaniei, punand accent pe momentele in care eu sau taica-su ne pregăteam pentru asta. Pentru ca spovedania noastra nu o mai putem face ca pe vremuri, amândoi in aceeasi zi (unul trebuind să rămână acasa cu copiii), o invitam să meargă cu mine, atunci când mergeam eu si ii sugerăm discret ca daca vrea, poate si ea să se spovedească. Nu insistăm prea mult si nici nu aminteam prea des, pana intr-o zi cand...
5. Taica-su, aplicând strategia bad cop/good cop, ma intreaba pe mine, asigurandu-se ca ea este in preajma: cand va merge Sofia la spovedanie? Asumandu-mi rolul de good cop, l-am asigurat că va merge atunci când ea se va simti pregătită și ca eu am incredere ca va fi in regula si daca vom aștepta 1 an. Chiar nu ma asteptam ca ea să își fi schimbat viziunea intre timp, dar raspunsul ei a fost foarte calm si asumat: Data viitoare când mergeți unul din voi la spovedanie, merg si eu.
6. Nu am insistat prea tare pe subiect, eram bucuroși amândoi ca a acceptat asa usor, si doar am intrebat-o daca o anumită zi din săptămâna este ok pentru ea.
A mers cu taica-su si era foarte încântată, nu mi-a parut deloc emoționată, ba chiar mi-a spus după, ca i-a plăcut foarte mult si ca abia așteaptă să se repete.
Abia la doua saptamani de la eveniment, a facut desenul de mai sus din care este foarte clar cat era de emoționată, si doar faptul ca a pus pe hârtie acest lucru mi-a dezvăluit într-un fel aparte natura ei de copil introvertit, dar in acelasi timp fericit ca a împlinit un lucru despre care si l-a asumat ca fiind specific vârstei ei.

Nu stiu cum va fi cu cea de-a doua fetita si daca va funcționa aceeasi strategie, dar va voi povesti acest lucru peste...2 ani?!😄

Sfaturile mele, cu această ocazie, sunt:
- sa nu ii forțăm pe copii, indepartandu-i in felul acesta de spovedanie,
- sa nu ii comparam cu alți copii care au reușit să facă acest pas, fiecare din ei are un temperament diferit si o intelegere aparte a lucrurilor,
- sa nu le reproșam ca nu sunt pregătiți, fiecare copil in parte are nevoie de un anumit timp de pregatire pentru împlinirea acestei Taine,
- sa nu le strigăm ca este responsabilitatea lor si ca singuri vor da raspuns pentru refuzul de a se spovedi,
- sa le arătăm prin faptele noastre, folosul duhovnicesc câștigat în urma spovedaniei.

Sa ne ajute Dumnezeu sa creștem copii sanatosi si iubitori de cele sfinte!