Statul in casa dauneaza grav sanatatii?

Nu stiu, sincer, dar marturisesc ca dupa primele doua saptamani de exilati la domiciliu, si eu mi-am pus intrebarea asta, mai ales in privinta fetelor.
In perioada asta se vorbeste tot mai mult despre sanatatea psihica, dar si despre cea fizica in conditiile in care iti petreci zilele, una dupa alta, inchis, intre patru pereti.
Noi, cel putin, eram obisnuiti sa iesim foarte mult afara, iar fetele crescusera cu obiceiul acesta inca de mici: fie ploaie, fie vant, nimic nu ne impiedica sa iesim sa dam o raita pe marginea lacului din parcul aflat imediat in apropierea casei.
E adevarat ca si in perioada aceasta am profitat de zilele frumoase si am petrecut ceva timp pe balcon. Stiu ca nu este suficient, dar tot este mai bine decat deloc, ma gandesc.
Fetele nu se arata a fi nici stresate, nici incordate, totul se desfasoara in parametri normali, cu mult peste asteptarile mele. Ramane insa intrebarea legata de sanatatea fizica?
Ei, bine, dupa zile de framantari, mi-am gasit linistea in momentul in care am revazut in minte filmul cartii "Sa nu ne razbunati! Marturii despre suferintele romanilor din Basarabia", citita cu cativa ani in urma, si mi-am amintit de cazul uneia dintre marturisitoarele acelor vremuri, care spunea cum ajunsa in Siberia, fara haine adecvate pentru temperaturile de acolo, avea sa isi petreaca multe ierni in casa, (iar iarna acolo dureaza jumatate de an) privind de la fereastra zapada, lupii, sau alti copii, printre care si pe fratele ei mai mare pentru care tatal reusise sa faca rost de ceva blanuri cu care sa se inveleasca si sa ii fie astfel de folos la diferite munci prin care putea, in felul acesta, sustine supravietuirea familiei in acele conditii.
Nu spun ca aceste situatii extreme ar trebui sa ne fie drept model, doar ca pentru mine a functionat spre linistirea gandului ca aceasta situatie de urgenta care ne cheama spre responsabilizare si discernamant in alegerea starii de sanatate atat a familiei, cat si a societatii, mi-a conferit confortul necesar spre a merge mai departe cu nadejdea in Dumnezeu ca nu ne va lasa, si ca totul se va incheia cat mai repede si viata noastra va reveni la normal.

Aveti grija de voi!

Foto: Fetele plantau usturoi in ghivecele noastre de pe balcon.