Dragostea in vremea coronavirusului

Asemeni personajelor lui Garcia Marquez, din cunoscutul sau roman de dragoste, "Dragostea in vremea holerei", am arborat si noi steagul "Stam acasa" si incercam sa ne bucuram din plin de aceste momente la care, personal, am visat, fara sa ma fi gandit vreodata care ar fi consecintele implinirii acestei dorinte.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc ca cel putin o perioada (scurta, nadajduiesc, intr-adevar, dar asta din cauza implicatiilor asupra lumii in general si nu a familiei mele, in particular):
- nu voi fi nevoita sa alerg la scoala, gradinita, cursuri in conditiile in care homeschoolingul mereu mi-a parut o varianta de luat in seama,
-ca sotul meu poate lucra de acasa si in felul acesta timpul petrecut impreuna in familie devine, in mod firesc, si cantitativ, mai mare, si calitativ, mai cu folos (de pilda, reusim sa facem rugaciunile impreuna cu fetele, ceea ce inainte nu mai era o varianta fezabila, ele spunandu-si rugaciunea individual, sarit in pijamale si repede la culcare ca sa nu depasim cu prea mult ora de somn),
-ca nu ne mai grabim si in sfarsit timpul trece in favoarea noastra,
-ca avem vreme sa citim mai mult, individual si impreuna,
-ca nu ne mai simtim vesnic obositi
si lista poate continua, dar ma opresc aici ca altfel as putea crea impresia ca eu chiar ma bucur ca aceasta boala a cuprins intreaga omenire.
Incerc sa vad doar partea plina a paharului si sa trag avantajele din aceasta situatie, caci nu vad rostul unui stres in plus.
Nu urmaresc stirile, nu avem TV, nu aflu decat din surse oficiale (si acelea citite de sot si relatate in varianta si mai scurta) informatiile generale pe care ar trebui sau, altfel spus, imi sunt de folos sa imi fie aduse la cunostinta.
Mai mult nu imi trebuie si tot ce imi doresc este ca fiecare din noi sa reuseasca sa gaseasca un echilibru si o stare interioara de liniste si pace in asa fel incat, atunci cand vom fi nevoiti  sa iesim din nou in jungla urbana, sa fim mai intariti duhovniceste, mai echilibrati sufleteste, mai solidari si mai ales, mai responsabili fata de lucrurile primite in dar de la Dumnezeu.

Dumnezeu sa ne intareasca!