Calendarul de advent
Stiu, trebuia sa povestesc despre el acum 24 de zile, dar nu am reusit si m-am gandit ca mai bine mai tarziu decat niciodata:).
Am imprumutat si noi ceva de la catolici, daca tot traim printre ei de 7 ani...calendarul de advent.
Am inceput sa ne folosim de el acum 3 ani cand Sofia era in perioada in care invata cifrele si a fost o ocazie numai buna sa ne jucam cu ele, descoperind totodata si ceva atragator in spatele lor.
Acum 3 ani am inceput cu o cutie in forma de Mos Craciun de la Ikea, formata din 24 de cutiute mititele in care eu ascundeam o nuca, un biscuitel, o biluta, o pietricica colorata, un desen impaturit...cu alte cuvinte, nimicuri fascinante:)
In anul urmator am primit in dar 24 de carticele desenate de faimosul ilustrator italian Tony Wolf (chiar imi plac ilustratiile lui, mai avem o serie de carti ilustrate de el si un album in care te invata cum sa desenezi pas cu pas), toate ascunse bine intr-o coperta mare, asemeni unui palat al povestilor...doar ca eu anul trecut am luat fiecare carticica si am ascuns-o tot in Mos Craciunul nostru de carton.
Iar anul acesta m-am gandit ca ar fi bine sa evoluam un pic si sa facem cautarea sa fie cu suspans...asa ca am construit impreuna cu fetele mari un palat din hartie colorata, care arata cam asa:
iar in spatele fiecarui numar se afla ascuns un biletel care o provoca pe Sofia (Irina nu s-a lasat atrasa in jocul nostru) la o cautare.
Acolo urma sa gaseasca diverse chestii: dulciuri, desene realizate de mine (le place foarte tare sa le desenez eu pe vreunul din personajele lor preferate din cartile de povesti sau desene animate), activitati de facut impreuna, gen de realizat scena Nasterii din bucati de traforaj, creioane, pixuri si nu in ultimul rand carti, despre doua din ele vrand sa povestesc in cele ce urmeaza.
Una din ele este Cea mai frumoasa serbare de Craciun aparuta la Nepsis, de Brandusa Vranceanu. Cartea este format mic, cat un caiet de scolar, copertile nu sunt cartonate, dar hartia este de foarte buna calitate, lucioasa si cu multe ilustratii graitoare pentru ideile sustinute prin text.
E adevarat ca se potriveste mai mult copiilor de peste 7 ani, caci e vorba de un copil de clasa I care fiind foarte emotiv, refuza sa participe la repetitiile pentru serbarea de Craciun, in ideea ca la serbare nu se va descurca in fata atator spectatori, dar nu stie cum sa rezolve problema in familie, caci nu avusese curajul sa le marturiseasca parintilor de teama de a nu ii dezamagi, mai ales ca urma sa vina si bunica special sa ii poata vedea reprezentatia pe scena.
Ajunge sa se sfatuiasca cu parintele din parohie si in fata icoanei Mantuitorului isi pune o dorinta...dar pentru restul va las sa descoperiti, daca nu iarna aceasta, macar pentru cea care urmeaza.
Iar o alta, este Darul magilor de O. Henry, pe care noi am gasit-o la editura Andreas.
E adevarat, si aceasta carte se recomanda copiilor mai mari, de peste 7 ani, dar pot spune ca doar prima parte e un pic mai greoiaie in ceea ce priveste detaliile, peste care pana la urma puteti sari, caci ideea cartii se rezuma la iubirea si puterea sacrificiului a doi tineri casatoriti, Della si Jim, care neavand o situatie materiala stralucitoare, aleg sa isi sacrifice fiecare ceea ce are mai de pret (Della parul, iar Jim ceasul de aur) pentru a-si alege daruri frumoase unul pentru celalalt. Nu spun care sunt acestea, va las sa ghiciti, sau mai bine, sa aflati direct din carte:)
Am imprumutat si noi ceva de la catolici, daca tot traim printre ei de 7 ani...calendarul de advent.
Am inceput sa ne folosim de el acum 3 ani cand Sofia era in perioada in care invata cifrele si a fost o ocazie numai buna sa ne jucam cu ele, descoperind totodata si ceva atragator in spatele lor.
Acum 3 ani am inceput cu o cutie in forma de Mos Craciun de la Ikea, formata din 24 de cutiute mititele in care eu ascundeam o nuca, un biscuitel, o biluta, o pietricica colorata, un desen impaturit...cu alte cuvinte, nimicuri fascinante:)
In anul urmator am primit in dar 24 de carticele desenate de faimosul ilustrator italian Tony Wolf (chiar imi plac ilustratiile lui, mai avem o serie de carti ilustrate de el si un album in care te invata cum sa desenezi pas cu pas), toate ascunse bine intr-o coperta mare, asemeni unui palat al povestilor...doar ca eu anul trecut am luat fiecare carticica si am ascuns-o tot in Mos Craciunul nostru de carton.
Iar anul acesta m-am gandit ca ar fi bine sa evoluam un pic si sa facem cautarea sa fie cu suspans...asa ca am construit impreuna cu fetele mari un palat din hartie colorata, care arata cam asa:
iar in spatele fiecarui numar se afla ascuns un biletel care o provoca pe Sofia (Irina nu s-a lasat atrasa in jocul nostru) la o cautare.
Acolo urma sa gaseasca diverse chestii: dulciuri, desene realizate de mine (le place foarte tare sa le desenez eu pe vreunul din personajele lor preferate din cartile de povesti sau desene animate), activitati de facut impreuna, gen de realizat scena Nasterii din bucati de traforaj, creioane, pixuri si nu in ultimul rand carti, despre doua din ele vrand sa povestesc in cele ce urmeaza.
Una din ele este Cea mai frumoasa serbare de Craciun aparuta la Nepsis, de Brandusa Vranceanu. Cartea este format mic, cat un caiet de scolar, copertile nu sunt cartonate, dar hartia este de foarte buna calitate, lucioasa si cu multe ilustratii graitoare pentru ideile sustinute prin text.
E adevarat ca se potriveste mai mult copiilor de peste 7 ani, caci e vorba de un copil de clasa I care fiind foarte emotiv, refuza sa participe la repetitiile pentru serbarea de Craciun, in ideea ca la serbare nu se va descurca in fata atator spectatori, dar nu stie cum sa rezolve problema in familie, caci nu avusese curajul sa le marturiseasca parintilor de teama de a nu ii dezamagi, mai ales ca urma sa vina si bunica special sa ii poata vedea reprezentatia pe scena.
Ajunge sa se sfatuiasca cu parintele din parohie si in fata icoanei Mantuitorului isi pune o dorinta...dar pentru restul va las sa descoperiti, daca nu iarna aceasta, macar pentru cea care urmeaza.
Iar o alta, este Darul magilor de O. Henry, pe care noi am gasit-o la editura Andreas.
E adevarat, si aceasta carte se recomanda copiilor mai mari, de peste 7 ani, dar pot spune ca doar prima parte e un pic mai greoiaie in ceea ce priveste detaliile, peste care pana la urma puteti sari, caci ideea cartii se rezuma la iubirea si puterea sacrificiului a doi tineri casatoriti, Della si Jim, care neavand o situatie materiala stralucitoare, aleg sa isi sacrifice fiecare ceea ce are mai de pret (Della parul, iar Jim ceasul de aur) pentru a-si alege daruri frumoase unul pentru celalalt. Nu spun care sunt acestea, va las sa ghiciti, sau mai bine, sa aflati direct din carte:)
Comments
Post a Comment