Cand incepem discutiile "sensibile" cu copiii?


Sigur, am citit pe tema asta si sunt de acord cu perspectiva majoritara si mai ales crestina: atunci cand varsta e potrivita si cand copilul incepe sa puna intrebari.

Doar ca, mai precis, care e varsta potrivita? Caci nu toti copiii vor incepe aceleasi intrebari incepand cu varsta X si terminand cu varsta Y.

Si ce te faci cand un copil nu pune de obicei prea multe intrebari, caci temperamentul lui il face sa ramana un pic rezervat, timid si introvertit. 

Iar daca avalansa de explicatii si detalii vine peste el dintr-un alt mediu decat cel al familiei, e posibil sa il sperie, rusineze, inhibe intr-atat incat nici sa nu mai ceara explicatii, atunci care e cea mai echilibrata atitudine?

Pentru o imagine generala, va recomand cu caldura aceasta carte, in cazul in care nu stiati de ea, dar eu m-am convins ca lucrurile nu sunt la fel de usoare si in realitate. In carte, mama ii explica fetei pe parcursul mai multor zile unele subiecte, chiar si pe cel al aparitiei unui copil in pantecele mamei, dar intr-o varianta destul de puerila, la 5 ani, lucru pe care recunosc, l-am facut si eu de-a lungul anilor . Cartea merge mai departe, pe masura ce varsta fetei creste, cu explicatii si detalii pe alte subiecte, fara sa revina asupra primulul atins.

Un pic utopic, zic eu, dar intr-o masura oarecare, folositor. 

Mi-ar fi de folos sa stiu de la mamele care au depasit deja aceasta varsta a dezbaterii subiectelor sensibile cu copiii si cum s-au petrecut in functie de varsta si genul copilului, caci sunt foarte sigura ca ar trebui sa existe o diferenta de abordare din partea parintelui in functie de acest factor, asa cum, totodata, si receptarea va fi alta, din pricina aceluiasi motiv.

Situatie concreta:

Fetita mea cea mai mare (10 ani) face deja Duolingo de 1 an. Din experienta mea (caci si eu fac Duolingo de ceva timp) , stiam ca la povestile primite ca bonus dupa parcuregerea unei teme pentru o mai buna aprofundare si integrare a notiunilor insusite, se dezbat subiecte de natura LGBT. Asa ca am rugat-o ca de fiecare data cand urmeaza sa faca una din aceste povesti sa imi ceara mie permisiunea inainte. Asa a facut pana acum, dar de curand, s-a intamplat sa lucreze asupra uneia din povesti, chiar de fata cu mine, fara sa ma mai fi intrebat, iar eu am preferat sa o las sa o lucreze, abtinandu-ma de la o reactie prea agitata, desi am stiut care era subiectul (doua femei care se casatoresc si pleaca in luna de  miere). Povestile sunt aceleasi, traduse in fiecare limba pe care o practici cu Duolingo, asa ca nu mi-a fost greu sa o recunosc inca de la inceput. 

Am lasat sa vad daca imi va pune intrebari, caci era clar ca intelesese ceva (un semn bun totusi, nivelul de franceza i-a crescut😆), dar intrebarile nu au aparut. Stiind din surse sigura ca la nivelul clasei ei, lucrurile de genul acesta sunt deja cunoscute si chiar dezbatute intre copiii, mi-am luat inima in dinti si la o intalnire in oras la ceai, doar noi doua (practic din cand in cand iesirea separata cu ele, momentan cu primele doua mai mari, am adaugat aceasta strategie la celelalte deja practicate si mentionate aici) am deschis subiectul lamurind-o asupra posibilitatii casatoriei intre doua persoane de acelasi gen, desi ea nu avea idee si chiar imi zisese: am inteles din poveste ca era vorba de doua femei casatorite, dar asta nu e posibil, mami, nu-i asa?

Pasul intreprins de mine nu mai putea fi dat inapoi deja, asa ca i-am spus, in foarte putine detalii, tristul adevar. Recunosc ca nu a fost miscata...pur si simplu nu a parut sa o intereseze, a luat explicatia mea ca pe un fapt divers si am continuat discutia cu lucruri naive, ca si mai inainte. Dar recunosc ca eu m-am tulburat un pic din pricina nesigurantei mele de a fi grabit lucrurile, sau poate totusi a fost mai bine ca am ridicat garda ca sa nu fie cu totul surprinsa atunci cand va constientiza mai bine cruda realitate.

Voi ce ziceti? Care au fost experientele voastre? Si cum v-ati raportat la ele?



Comments

  1. Sunt curioasa si eu de raspunsurile altor mame pentru ca experienta mea e si mai redusa (am numai un copil, fetita mea are 9 ani).

    Ne-am intalnit si noi cu acest subiect pentru ca in ultima vreme e promovat din ce in ce mai agresiv. Iar copiii sunt in pericol, pentru ca ei acum isi formeaza personalitatea si pot sa asimileze "pe nemestecate" lucruri straine de ei ca fiind firesti sau, mai rau, ca apartinandu-le.
    Asadar ne-a intrebat nedumerita si atunci i-am explicat si noi, cum am putut, fara multe amanunte, doar cat sa-i fie clar.
    Am fost uimita sa aflu ca pana si in "Peppa Pig" este un episod (n-am dat peste el), chiar daca e un desen animat pentru copii micuti pe care-l consideram sigur (noi folosim "Peppa Pig" ca material didactic, ca sa zic asa, pentru ca are dialoguri simple intr-o engleza britanica frumoasa, clara si copiii pot prinde accentul, expresiile, pot pune cap la cap lucrurile invatate la engleza, la scoala).

    Cred ca subiectul LGBT nu prea mai poate fi ignorat sau evitat multa vreme, incepe sa fie peste tot, se fac presiuni sa fie predat si in scoala din Romania, ca normalitate. Am citit diverse lucruri despre ceea ce se intampla in afara; un lucru care m-a tulburat a fost faptul ca sunt tari care incep sa aiba legi prin care sa nu mai fie necesar acordul parintilor pentru operatiile de schimbare de sex ale copiilor minori. Macar sa-i lase se maturizeze complet inainte de a lua o decizie ireversibila si mutilanta pentru toata viata. Dar lumea pare sa-si piarda ratiunea cu repeziciune.

    De aceea, din punctul meu de vedere n-ai gresit ca ai abordat subiectul si ca i-ai explicat. Poate nu a insistat mai mult si a trecut usor peste din cauza ca inca o protejeaza inocenta fireasca a varstei. Tu o cunosti cel ma bine si poti s-o observi in continuare, in liniste.
    Fetita trebuie sa faca Duolingo, i se impune de la scoala? Sau e doar o alegere a vostra?
    Daca e doar o alegere, atunci poate ar fi mai sigur sa gasesti o alta modalitate de aprofundare a limbii franceze.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumesc încă o data, Maria, pentru comentariu. Asa este, subiectul acesta și altele de acest fel devin tot mai actuale. Nu, Duolingo nu e obligatoriu, e o alegere a noastră, după ce inainte incercasem pt mine alta in care publicitatea de acest fel era și mai agresiva. Cred ca a devenit usor o normalitate și pur și simplu noi, ceilalți, care nu ne ghidam după aceleași valori, fie renunțăm cu totul, fie facem slalom. Sa vedem cat ne mai tine. Dumnezeu sa ne pazeasca!

      Delete

Post a Comment

Popular Posts