Revolutia glucozei de Jessie Inchauspe

 

Nu am probleme de sanatate, in afara unor migrene mostenite pe cale materna aparute in clasa a V-a si care s-au diminuat considerabil dupa nasterea celor patru fetite (si pe care ma straduiesc sa le tin sub control si alimentar), dar problema sanatatii in sine m-a preocupat indeosebi dupa ce am devenit mama.

Le mai povestesc si acum fetelor cum in liceu mancarea mea preferata erau cartofii prajiti, margarina pe paine cu parizer de cea mai proasta calitate si beam Fanta sau Mirinda de placere.

Acum am renuntat la toate aceste obiceiuri nesanatoase (cartofi prajiti mai mananc ocazional, dar acasa ii prajesc doar de 2 ori pe an in Postul Craciunului si al Pastelui) si vreau sa le cultiv si fetelor mele interesul pentru sanatate, caci, vorba ceea "Ce sa iti doresc? Sanatate, ca-i mai buna decat toate!"

In parcursul meu de lectura, am dat si peste aceasta carte ce mi-a atras atentia prin prezentarea facuta pe un blog si asa am ajuns sa descopar niste lucruri importante, despre care nu stiam si pe care am inceput deja sa le aplic la mine si sa vad unele roade.

Nu voi intra prea mult in detalii, ci voi enunta principiul de baza al unei alimentatii care sa nu duca la cresterea glicemiei (mai ales in cazul celor care deja sufera de diabet sau obezitate), dar nu numai...caci, asa cum mentionam mai sus, desi nu sufar de nicio boala, tot cred ca principiile enuntate aici sunt de folos pentru simpla functionare echilibrata a organismului nostru.

Simplu ca buna ziua: este foarte importanta ordinea consumarii alimentelor si nu numarul de calorii (nu ca le-as fi numarat vreodata😜).

Cu alte cuvinte, prima si prima data trebuie sa consumam legumele, dupa care proteinele, apoi carbohidratii si la sfarsit de tot fructele, care desi contin si fibra, ca si legumele, sunt incadrate la zaharuri datorita continutului ridicat de fructoza, glucoza si sucroza. 

Autoarea ajuta sa intelegem acest proces mai usor printr-un exercitiu de imaginatie: sa ne inchipuim stomacul nostru ca vasul unei chiuvete, iar intestinul ca piciorul care sustine vasul chiuvetei. Cand aruncam in vasul de la chiuveta prima data legumele, acestea fiind singurele care nu sufera nicio transformare pe parcurs (intrand fibra, iesind fibra) formeaza o plasa vascoasa pe intestin (piciorul chiuvetei) care nu permite glucozei din celelalte alimente pe care le ingeram dupa, sa se absoarba usor in sange si in felul acesta curba glicemiei este mult mai mica decat ar fi in caz contrar.

Pare dificil la orice masa de facut acest lucru, atunci cand ai pregatit ca cina mamaliga cu branza, de pilda. Insa ce am implementat eu in cazul meu (si ce recomanda si autoarea) este sa inghiti o leguma inainte: un castravete mic, sau o rosie, 2 felii de morcov, o lingura de salata, orice ai la indemana. Recunosc ca mi-a fost usor sa aplic aceasta regula, de vreme ce oricum suntem mari cosumatori de legume, doar ca nu stiam de importanta acestei ordini. Acum voi avea mai mare grija sa o aplic cat pot de des. 

Fructele, la mine, de pilda, formau o masa aparte. Nu sunt intr-adevar convinsa ca ar trebui sa renunt cu totul la ea, dar potrivit explicatiilor autoarei acestei carti, mai bine ar fi daca s-ar consuma la sfarsitul unei mese pentru a aplatiza glicemia care ar putea cunoaste cote mari din cauza continutului ridicat de zaharuri.

Tot ea spune ca in ce priveste moleculele de glucoza si fructoza din zaharul alb,  zaharul brun, din miere, sirop de artar sau orice inlocuitor "mai sanatos", nu exista nicio diferenta si ca bine ar fi daca toate alimentele care le contin sa fie consumate, asa cum deja am spus, la sfarsit, cand deja fibra si-a implinit rolul de a forma plasa aceea vascosa si de a incetini evacuarea gastrica.

Tipa are un cont de Instagram @glucosegoddess unde mii de oameni ii dau marturie despre scaderile in greutate dupa urmarea acestor pasi simpli enuntati de ea si despre imbunatatirile aparute in sanatatea lor facand doar mici schimbari in felul in care se raporteaza la toate alimentele din meniul lor.

La mine nu am observat schimbari majore in afara de vreo 2 kilograme pierdute (mai multe nici nu am de unde ca as ajunge sa arat ca un detinut din perioada comunista, desi la inca vreo 2 kile in minus, nu as zice ba) si la o senzatie de saturare care se instaleaza destul de rapid si care imi permite sa rezist cu doar o masa pe zi (doar ca din placerea si bucuria de a fi impreuna cu ceilalti ai casei in jurul mesei, mai ales ca cina e cel mai important moment al familiei noastre, am ales sa iau doua mese, renuntand la micul dejun).

Sunt curioasa, intr-adevar, daca aceste metode imi vor conferi aceeasi stare de spirit si de energie si din semptembrie incolo cand voi intra din nou pe acelasi fagas alert. Vom vedea!

 

Pana atunci, va doresc multa, multa sanatate!