O minune

 

 Asa cum am promis in postarea Saptamana a IV a de post, vreau sa impartasesc aici despre o minune pe care am trait-o noi.

Acum o saptamana, fetele ii facusera curatenie lui Rodion, iepurasul lor si apoi i-au inchis, zic ele, usa. Rodion sta intr-o cusca pentru iepuri, iar aceasta, pe timp de iarna, sta in casuta lor de lemn din gradina, unde obisnuiam sa ii deschidem usa, ca sa intre lumina, dimineata si sa i-o inchidem seara, cand se intuneca. 

Duminica, dupa ce am venit de la biserica, Sofia a mers la el sa il aduca in casa, asa cum face aproape zilnic, si am vazut-o pe geam venid foarte abatuta. Eu si sotul ne-am speriat cand i-am vazut fata, am crezut ca Rodion murise. Dar ea ne spune aproape plangand, ca Rodion....nu mai este. Grilajul era dat la o parte, iar usa de la casuta nu fusese inchisa bine, ci usor intredeschisa. Am iesit in curte sa il cautam, dar eu o faceam doar cu gandul sa le arat fetelor ca ne pasa, ca facem ceva, nici prin gand nu imi trecea ca ar fi vreo sansa sa il gasim. Cum era sa gasesti un iepure in curte, care se putea strecura prin o gramada de gauri pe care le avem prin gard? Ma intrebam ce gandeste sotul meu, caci si el parea foarte serios in cautari, analizand toate colturile din curte. 

La un moment dat am ajuns la concluzia ca in curte nu avea cum sa mai fie, ca sigur a iesit prin gard si s-a dus in sat, iar eu am tras adanc aer in piept, pregatita sa consolez trei bucati de fetite triste ca si-au pierdut iepurele.

Sotul, in schimb spune: ma duc sa ma imbrac bine, voi stati cu mami acasa, plec prin sat sa il caut.

Eu ma uitam la el nedumerita si ma intrebam: chiar vorbeste serios? chiar crede ca are sanse sa gaseasca si sa prinda un iepure fugit cine stie de cand, poate chiar cu o zi inainte, daca nu, inca de dimineata, adica de ore bune? Dar nu am zis nimic, l-am vazut ca pleaca, iar eu am hotarat ca nici noi nu putem sta pur si simplu cu mainile in san si le-am propus fetelor sa mergem la ele in camera si sa cautam o rugaciune pentru Sfantul Mina, caci ma gandeam ca Acatistul este totusi prea lung pentru ele sa il citeasca singure, iar sa il fac eu pentru ele insemna ca implicarea lor ar fi fost prea mica. Asa ca m-am asezat in genunchi cautand la cuprins intr-o carte de rugaciuni, o rugaciune catre Sfantul Mina, in timp ce fetele mari asteptau, iar Tatiana il urmarea pe fereastra pe taica-su.

Nici nu am apucat sa fac prea multe cautari la cuprins, caci o auzim pe Tatiana spunand cat se poate de senina:

- Sofia, stii ceva? Tati l-a gasit pe Rodion!

Asta e partea noastra de minune, acum urmeaza si partea sotului.

Mai intai, trebuie sa precizez ca el uraste pur si simplu iarna (sufera de astm si de cand era copil, iarna insemna pentru el ca urmeaza raceli, gripe, injectii, neputinta de a respira si altele de felul acesta), deci uraste sa stea afara sau sa se plimbe si cand o face, este fie din obligatie (in cazul situatiilor care cer asemenea lucru) sau din dragoste pentru mine sau fete (in cazul plimbarilor).

Si inca ceva: el nu l-a vrut pe Rodion, pentru ca nu vrea sa aiba o responsabilitate in plus, desi noi suntem cele care ne ocupam de el, si pur si simplu existenta lui "ii sta pe cap".

Atunci cand a iesit pe usa, ne-a marturisit dupa, nu avea nici o speranta ca l-ar putea gasi, i se parea de-a dreptul ridicol sa mearga sa il caute, dar a zis, asa cum banuisem si eu totusi, ca trebuie sa le arate fetelor ca face ceva si ca nu se asaza pur si simplu pe canapea zicand-le fatidic: imi pare rau, tati, dar poate o sa luam altul cand vom mai avea ocazia. Si mergand el asa agale, cu capul in jos, zice in sinea lui: Doamne, tu stii cat de tare il urasc eu pe iepurele asta, dar te rog eu mult, ajuta-ma sa il gasesc pentru fete. Nu vreau ca ele sa sufere. Si cand s-a incheiat aceasta rugaciune simpla si spusa din inima, si-a ridicat capul, iar in fata lui a aparut o fetita cu iepurele in brate. Sotul meu a ramas blocat si a intrebat-o daca e iepurele ei. A spus ca nu, tocmai ce l-a cules de pe camp. Fireste, el i-a spus toata povestea noastra si Rodion s-a intors in sanul familiei.

Cam asa lucreaza Dumnezeu, cand este rugat sincer, chiar si pentru lucruri aparent nesimnificative sau neesentiale, cum ar spune altii. Asta mi-o spun mie, care am fost educata sa cred ca Dumnezeu intervine doar pentru lucruri marete, nu pentru orice fel de maruntis de care suntem pe cont propriu responsabili.

Comments

  1. Într-adevar este minunat modul în care Dumnezeu și Sfinții lucrează...Mă bucur că fetițele și-au găsit iepurașul.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, si noi suntem foarte bucuroși ca totul s-a încheiat asa de bine! Mulțumim mult!

      Delete

Post a Comment

Popular Posts