Diferenta intre dorinta si asteptare

 

Formidabil, mind-blowing. V-am zis ca Paul Olteanu vorbeste din Sfintii Parinti fara sa stie?

Omul spune asa: dorintele sunt bune, e in regula sa avem dorinte, caci ele presupun un fel de vis al nostru pentru ceva mai bun, fireste, dar care NU ne aduc tristete in cazul in care ele nu se implinesc, insa in caz contrar, ne bucura intens.

Asteptarea, in schimb, este un fel de dorinta denaturata...ne asteptam sa ni se implineasca repede, ni se pare chiar firesc si de drept sa se intample asa, iar in caz contrar, suferim.

Cu alte cuvinte, e normal sa te bucuri cand ceva frumos ti se intampla in viata ta, dar nu e normal si firesc sa te obisnuiesti asa. Omul trebuie sa stie sa lupte, sa munceasca, sa aiba rabdare pentru a obtine ceva ce isi doreste. Nu asta vrem noi sa construim si in copiii nostri: Rabdarea? Munca? Perseverenta? Continuitatea?

Nu stiu daca v-ati pus astfel de intrebari, dar eu da. Desi intelegeam pe undeva ca cu cat ai mai mult, cu atat dispare bucuria si chiar le-am impartasit aceasta teorie de-a lungul anilor si fetelor mele, incurajandu-le sa ceara cat mai putine si la zilele lor de nastere si la Craciun si sa daruiasca din ce au, in loc sa se astepte numai sa primeasca, nu pot sa spun ca m-am gandit ca este o teorie bine definita si ca prin antrenamentul mintii, chiar iti poti schimba perspectiva asupra vietii.

Practicarea recunostintei, seara, inainte de culcare, este un exercitiu formidabil de modificare a perspectivei asupra vietii. Eu incepusem un fel de astfel de exercitiu cu vreo luna inainte de ascultarea acestui podcast pentru mine si pot sa spun ca am simtit rezultatele (exercitiul meu consta print-o forma de rugaciune in forma clasica), dar ma gandesc serios sa le implic si pe fete intr-o forma mai simpla, de joc. Revin cu detalii dupa o perioada, daca observ rezultatele.