Cum ne castigam autoritatea ca parinti?
Sa nu imi ziceti ca nu mai primiti inca sfaturi din astea despre cum sa va cresteti copiii. Si nu e deloc surprinzator daca le primim de la cineva mai in varsta, trecut deja prin perioada epocii de aur, insa cand primesti sfaturile astea de la cineva tanar, care are posibilitatea sa cunoasca, sa citeasca, sa caute si sa se informeze, e un pic cam trist.
Daca iti castigi autoritatea copiilor prin frica, prin teama, prin metode coercitive, sigur ca e posibil sa ii domini o perioada, dar cand vor implini 18 ani, vor fugi mancand pamantul. Sau ma rog, poate nu se vor rupe cu totul, dar cu siguranta nu se va crea acel liant pe baza de iubire, incredere, sustinere, de care si noi si ei vom avea nevoie mereu.
Il ascult pe Paul Olteanu de multa vreme si sfaturile lui mi se pare deosebit de pretioase, pentru ca teoriile lui, pana la urma absolut duhovnicesti (cred ca ar fi uimit tipul daca ar sti ca Sfintii Parinti vorbesc despre aceleasi lucruri, doar ca poate intr-un limbaj mai greu de digerat atunci cand nu iti formezi mintea si sufletul in aceasta directie) ,dar si din domeniul neurostiintei, sunt formulate intr-un limbaj accesibil si foarte placut.
Podcasturile lui pot fi ascultate lejer cand facem treaba prin casa, in autobuz sau stiu eu, fiecare in functie de cum isi desfasoara programul zilei. Iar daca timpul chiar nu ne permite nici atat, atunci exista solutia setarii unei viteze mai mari pentru derularea podcastului, asa incat in loc de 15 min, poti avea informatii uimitoare si foarte valoroase in doar cateva minute.
Asadar, cum ne castigam autoritatea? Pornind de la ideea cum ca micutii invata prin mimetism si asociere. Ce inseamna asta mai precis?
Mimetism, potrivit dex.online este asa: Reproducere mecanică a gesturilor și atitudinilor cuiva; imitație (servilă) a unui model.
Iar pentru copiii nostri, noi suntem modelul. Ei isi doresc sa ne imite, ei vor face orice ca sa ne copieze.
Asocierea presupune ca un copil, de pilda, daca este pedepsit atunci cand ia o nota mica, nu va intelege cum ca ar trebui sa invete mai bine data viitoare, ci asociaza pedepasa cu greseala, tragand concluzia ca a gresi este ceva rau (pe cand a gresi este omeneste si face parte din procesul nostru de evolutie) si se teme de greseala, pentru ca fireste, se teme de pedeapsa si atunci va renunta la a mai depune eforturi in a invata.
In concluzie:
- cere-ti iertare de fiecare data cand gresesti, spune-i ca iti pare rau ca ai ridicat tonul, ca i-ai vorbit urat, explica-i cum ca erai obosit, suparat, si o va face si el;
- explica-i unde a gresit si lasa-l sa suporte consecinte (ai luat o nota mica pentru ca in weekend ai stat foarte mult la televizor, dar in weekendul viitor vei face o pauza, sau reducem timpul), dar nu trebuie sa fie facut totul cu durere, critica si amenintari, ci formulat ca un adevar incontestabil;
- asculta-l cand are sa iti dea explicatii, chiar daca nu esti de acord cu ele, asa ii arati empatie, ii arati interes pentru opiniile lui, asta nu presupune ca trebuie sa fii si de acord cu ele, dar copiii au nevoie sa fie ascultati;
- nu ii pune etichete "esti lenes, nesimtit, obraznic" etc, ci atrage-i atentia asupra comportamentului nepotrivit "nu e in regula sa raspunzi asa", "ar fi mai bine daca ti-ai termina temele si abia apoi te poti odihni".
Sunt sigura ca daca ascultati podcasturile lui Paul Olteanu, veti desprinde chiar si mai multe informatii valoroase despre felul in care ne castigam autoritatea in fata copiilor nostri si nu numai atat. Va las aici doar un link, sunt sigura ca Youtubul isi va face treaba si va sugera si altele mai departe.
PS: poza de asta vara cand in sat la noi s-a organizat o calatorie prin tarile lumii intr-un mod deosebit de amuzant, placut si interesant pentru copiii.
Mulțumim!
ReplyDeleteÎl voi cauta și asculta cu mare interes